Refugiat in Turcia - Victor Sergiu Marinescu

Refugiat în Turcia - Romanul unei lumiO carte care dacă ar fi fost scrisă într-o limbă de circulație și-ar fi deschis orizonturi mult mai largi.Cartea lui Victor Sergiu Marinescu, Refugiat în Turcia (Editura Creator, 2021), cu toate precizările editorului de pe ultima copertă, pare un Jurnal. Jurnalul-roman sau romanul-jurnal ne amintește dramatic de nevoia de literatură autentică, de setea de întoarcere la valorile literaturii românești și nu numai.Scris din perspectiva eroului narator, romanul are o structură interioară de tip poliedric, sau polimorf, cum ar zice criticii literari cu pedigree. Noi spunem doar că ne aflăm în fața unei scrieri în care la fiecare lectură (am citit volumul ce de puțin trei ori) cititorului i se oferă o altă perspectivă. Or, pluralitatea perspectivelor este una dintre componentele valorice esențiale ale unei narațiuni. Odiseea unui emigrant (imigrant), tânăr ofițer, inginer de marină, în căutarea unei iubiri, a libertății și a prosperității promise de mirajul Lumii Libere, este prilej și totodată pretext pentru autor de a oferi spre lectură mai multe romane într-unul singur. Astfel, primul roman pare a fi cel al aventurii. După ce va fi străbătut cu vasul toate oceanele și continentele lumii, personajul pare să opteze pentru despărțirea de patria mumă, țară a constrângerilor comuniste de tot felul a anilor ’80, țară a untului, a cărnii și a uleiului pe cartelă, dar mai ales a terorii ce stăruia în toți și în toate sub aripa nevăzută dar omniprezentă a temutei Securități. Odată decizia luată, planul evadării, extrem de minuțios pregătit trebuia doar pus în practică. Numai că, oricât de bine pregătit, orice proiect mental se va dovedi imperfect la confruntarea cu realitatea. Evadarea de pe un vas în mișcare se dovedește o aventură pe cât palpitantă, pe atât de periculoasă. Doar inteligența nativă, dezinvoltura și ambiția tânărului marinar, dublate și de o anumită doză de iresponsabilitate specifică tinereții îl ajută să ajungă pe țărmul Turciei, o posibilă rampă de lansare spre așa-zisa Lume Liberă. Aici începe să se deruleze drama, astăzi universală, a imigrantului în căutare de libertate și de mai bine. Un spațiu al imigranților de pe toate continentele, peregrini spre un Eldorado adesea mistificat, adună la un loc – spre competiție sau împăcare – oameni, habitudini, culturi, religii, valori dintre cele mai diverse.În fine, alte planuri pe care narațiunea le deschide sunt cele ale dezbaterilor de ordin cultural, politic, religios, istoric, filosofic. Posesor al unei culturi generale impresionante și al unor informații extrem de precise din toate domeniile, Victor Sergiu Marinescu plonjează cu dezinvoltură în dezbateri adesea polemice pe teme majore, care au preocupat dintotdeauna omenirea. Pe alt plan, este tabara de refugiati din Istanbul adapostea o adunatura pestriță, uneori socanta, momita de un El Dorado peste ocean. O tabara plina batausi, borfasi, chiar si turnatori ai securitatii. Autorul ii scruteaza refugiati atent, infatisandu-i asa cum erau. O face fara partinire sau resentimente, chiar atunci cand e acuzat de tentativa de omor de chiar de cel care l-a atacat, sau e suspectat de comiterea unui asasinat la comanda. Dincolo de romanul aventurii, care ni-l aduce în minte pe eroul lui Panait Istrati dar, intr-un strat mai adânc și mult mai sensibil. De asemenea, romanul derulează un film palpitant de dragoste. Iubirea fugarului e plina de aventura, de iluzii si deziluzii, sperante inselate dar si de momente de fericire. Dupa ce da jos de pe piedestal femeia pentru care a plecat din tara, fugarul incearca sa-si croiasca un viitor. Unde? Pe Pamantul Fagaduintei, la fel de ademenitor ca cel propovaduit de propaganda occidentala. Posesor al unei culturi generale impresionante, dar și al unor informații extrem de precise din toate domeniile, Victor Sergiu Marinescu abordeaza cu dezinvoltură teme interesante pe plan politic, religios, istoric si chiar filozofic. O face fara sa plictiseasca ci dimpotriva sitimuland cititorul sa se gandeasca la aceste teme. Prin argumente logice si convingatoare, romanul extirpa cu precizie de bisturiu mistificari conscrate privind libertatea in lumea asa-zis libera, democratia demagogica si prosperitatatea iluzorie pe pamantul fagaduintei.Stilul, așa-zisa „scriitură” sau arta scriitoriceasca este a unui narator înnăscut. Prin satira, sarcasm sau umor negru, jocuri de cuvinte, fraze cu propozitii care rimeazeaza intre ele, efectul e unic si surprizator. Scriitorul foloseste parodia pentru a ridiculiza contrastul izbitor dintre o poveste de dragoste vetusta, Romeao si Julieta si una contemporana, cea a autorului.Si oralitatea face remarcabil stilul romanului. Vorbim mult mai mult decat citim. Cititorul acestui roman are impresia ca-l asculta pe autor, nu ca l-ar citi, datorita unui limbaj expresiv si total accesibil. Prin urmare romanul ne aduce aminte de vremea marilor scriitori români, dar și de nevoia noastră de literatură adevărată, care din pacate devine din ce in ce mai rara. Sa speram ca acest roman este un prim pas pentru a reveni pe drumul cel bun. Octavian Nestor