Romancierul naiv si sentimental - Orhan Pamuk

Ce se intimpla cu noi, si in noi, cind citim un roman? Cum se naste acel„efect de lectura a romanului”, atit de diferit de ceea ce simti cind privesti un tablou sau citesti o poezie? In aceasta colectie de eseuri despre literatura si despre el insusi, Orhan Pamuk ne arata cum se alcatuiesc cele doua lumi– a scrisului si a cititului– si cum ajung ele sa se uneasca.
 
„La sfirsitul lecturii, aflam mai multe despre Pamuk insusi decit despre cum scrie Pamuk. Aflam ca e genial, ca nu inceteaza sa se priveasca mereu de aproape, ca nu-l intereseaza o teorie coerenta a romanului, ci o stare a scrisului si a cititului.” (Financial Times)
 
„Oricine se crede romancier ar trebui sa citeasca eseurile lui Pamuk– pentru ca trebuie sa invatam de la aceia care chiar se pricep.” (The Telegraph)

Orhan Pamuk s-a nascut in 1952, la Istanbul, si a crescut intr-o familie numeroasa, asemanatoare acelora pe care le descrie in romanele Cartea neagra si Cevdet Bey si fiii sai, intr-un cartier instarit din Nisantası. La 23 de ani, Orhan Pamuk se hotaraste sa devina romancier; traieste retras in apartament si incepe sa scrie. Cu exceptia unei perioade de trei ani petrecute la New York, a locuit numai la Istanbul. Scrie romane de treizeci de ani si nu a avut niciodata alta meserie. Cartile i-au fost traduse in mai mult de cincizeci de limbi, iar unul dintre cele mai apreciate romane ale sale, Ma numesc Rosu, a cistigat in anul 2003 IMPAC Dublin Literary Award. In 2006, Orhan Pamuk primeste Premiul Nobel pentru Literatura, fiind, cu o unica exceptie, cel mai tinar ales al acestui premiu, in toata istoria sa.