Sarmatii dintre Carpati si Prut. Sarmatians between Carpathians and Prut - Lavinia Grumeza

Conceptul de „nomad” este frecvent utilizat in literatura arheologica si istorica pentru a desemna comunitati caracterizate prin mobilitate, insa definirea sa ramane adesea insuficient nuantata. Termenii „comunitati pastorale” si „nomazi”, desi adesea considerati echivalenti, desemneaza in realitate stadii distincte de organizare economica si sociala. Din aceasta perspectiva, nomadismul nu poate fi redus la o simpla forma de pastorit mobil, ci trebuie inteles ca o etapa mai complexa de dezvoltare, strans legata de afirmarea pastoralismului ecvestru si de institutionalizarea mobilitatii sistematice a grupurilor umane.
Aceasta distinctie este esentiala pentru intelegerea comunitatilor din spatiul est‑carpatic, situat la extremitatea vestica a Marii Stepe Eurasiatice. Zona a constituit, pe termen lung, o regiune de contact si tranzitie intre lumea stepica si spatiile sedentare ale Europei centrale si sud‑estice, fiind delimitata de bariera naturala a Muntilor Carpati si de zonele de influenta ale lumii mediteraneene. De‑a lungul a aproape cinci milenii, aceasta regiune a constituit teritoriu de migratie pentru diverse grupuri nomade, documentate arheologic pe vaste intinderi: de la purtatori ai culturilor Iamnaia, Catacombelor si Sabatinovka, la sciti, sarmati, huni, cumani, mongoli. Prin caracteristicile sale specifice, stepa eurasiatica a reprezentat un mediu ideal pentru nomadism si pastorit; nicaieri altundeva nu au gasit pastorii si calaretii nomazi un spatiu mai adecvat si mai intins pentru a‑si dezvolta modul de viata la potential maxim. (din „Introducere”)

RECENZII