Ce au de a face un catar al unui Papa din Avignon care asteptat sapte ani ca sa se razbune cu o lovitura naucitoare de copita si vanatoarea in Camargue?

Ce legatura poate sa existe intre naufragiul unui vas si dorinta de nestavilit a unei caprite vorbitoare de a evada?

Dar intre un batran morar care nu s-a dat batut atunci cand morile cu aburi au invadat Proventa si o vizita in Algeria, la Miliana?

Toate evenimentele si personajele amintite mai sus fac parte din culegerea de povestiri Scrisori din moara mea, de Alphonse Daudet. Compuse in moara pe care scriitorul chiar a cumparat-o in Fontvieille, acestei scurte naratiuni graviteaza in jurul regiunii preferate a autorului, Proventa, si descriu cu umor, lirism sau realism cateva personaje pitoresti: un preot, un indragostit, un morar, un Delfin, un bai de Alger, pe poetul Frédéric Mistral etc.

Inspirate din realitate si din propria viata, scrisorile lui Daudet – de fapt, povestiri – sunt presarate cu accente provensale (In Camargue, Catarul Papei), elemente de fantastic (Capra domnului Seguin, Subprefectul din campuri, Legenda barbatului cu creierul de aur) si realism tulburator (Secretul jupanului Cornille, Fata din Arles, Moartea Delfinului, Agonia vasului La Sémillante).

Citite, studiate si publicate neintrerupt in Franta de la momentul aparitiei si pana in prezent, Scrisorile din moara mea reprezinta nu numai o lectura scolara obligatorie in tarile de limba franceza, dar si un reper insemnat al literaturii universale pe care vi-l readucem acum, dupa mult timp, in limba romana.