Si din cenusa, lacrimi, roua, aștept sa ploua pe din doua - Aurelia URSE

„Sufletul meu este un pumn de cenușă,/ o cameră ferecată într-un noian de întuneric,/ un fir de nisip, agățat de o lacrimă amară.// Caut în pustiu măcar o umbră/ de care să mă pot apropia,/ dar rătăcesc, fără să-mi pot găsi crucea.// Inima mea – goală de secunde, zile/ și anotimpuri,/ caută un strop de lumină,/ îngenunchează și se roagă/ pentru clipa din urmă.// Și-atunci, Doamne, îmi poți trimite un înger/ cu o lumînare, o carte și-o creangă de brad,/ să nu mă duc cu mîinile goale pe lumea cealaltă?” (Sufletul meu)