Singurul adult din Camin - Raluca Nagy

Margaret accepta o slujba ca pedagoga intr-un camin al unei scoli aflate pe o insula din Asia-Pacific. Devine, astfel, responsabila pentru douazeci de adolescenti si invata, incet, incet, sa navigheze printre obiceiuri nefamiliare, printre culturi, genuri, limbaje, iubiri si scandaluri, live sau online. Intre stingerea de la zece si jumatate, aplicatia care le urmareste tinerilor pozitia precisa pe harta, rachetele nord-coreene care survoleaza insula si dramele de pe Discord, Margaret incearca sa fie in acelasi timp un substitut al parintilor, mediatoare, psihologa, ba chiar si profesoara, soferita, paznica si, uneori, aproape prietena, pana cand propria-i epuizare devine, la randul ei, o urgenta.

Cateodata, persoana care ii ingrijeste pe ceilalti este, de fapt, cea mai singura dintre toti.

„Cu o acuitate a analizei deopotriva antropologica si literara, bine dozata de un umor de zile mari, Raluca Nagy revine in proza cu aceasta carte de o finete remarcabila a notatiei sociale, in care comunitatea insulara, de tip Big Brother, formata in jurul caminului si a scolii de adolescenti absoarbe treptat experientele individuale si le asaza in compozitia unei memorii colective. Astfel, identitatea «singurului adult din camin» este absorbita de functia parentala si de spatiul oceanic al carui infinit nelinistitor se dovedeste o forma palpabila de captivitate.“
Amalia Cotoi

„Raluca Nagy este genul de scriitoare care are in fibra ADN-ului ei narativ abilitatea de a fi irepetabila. De a fi cu adevarat irepetabila, adica. Acolo unde scriitorii si scriitoarele se refugiaza in sau nu pot evada din propriile obsesii, cautari, traume, «retete», Raluca Nagy reuseste sa deschida noi si noi usi, sa surprinda iar, sa puna pe masa teme deloc sau insuficient explorate. Ceea ce e (inutila precizare) realmente rarisim.

Iat-o venind, asadar, spre literatura romana contemporana cu inca un text inedit. Singurul adult din Camin – cel de-al treilea roman si cea de-a patra carte, cea cu care revine in fictiune, de altfel – aduce subtil, dar apasat in lumina reflectoarelor munca emotionala invizibila si continua a femeilor. Deseneaza si redeseneaza granitele tot mai fragile dintre grija si obsesie, dintre autoritate si vulnerabilitate, dintre impreuna si izolare. Remodeleaza limbajul, ca in fiecare dintre scrierile sale, in acord cu schizoidia lumii in care traim, in priza directa cu realitatea noastra.“
Eli Badica

RECENZII