Spiritele care ne soptesc - Teodore Cantor

Animalul astepta cu muschii incordati, cu rasuflarea aburinda, presimtind…

Astepta miscarea prin care se va savarsi totul, ca-reia toata forta sa tanara de taur nu i se putea impotrivi. Sangele ii zvacnea sub piele, pe firele de blana se prelingeau stropi de sudoare. In ochii umezi se reflecta ascutisul lamei, lovitura de metal care i-a strapuns inima. Ademenirea ranilor facute cu taisuri unse cu miere, cat de dulci inainte sa simta sangerarea; vieti trecute de sange si miere si fier, scurgandu-i-se din vene. Sacrificiu desavarsit pentru o miere sumbra.

Erau urme de sange in pasii sai, sange in unduirea apelor, sange picurand din copaci pana cand inchidea ochii. Dar ii ramanea inca in mana o lama insangerata.

RECENZII