Teatru. Cantareata cheala. Lectia. Scaunele. Regele moare - Eugen Ionescu

Traducere: Vlad Russo, Vlad Zografi

„S-a spus ca sunt un scriitor al absurdului; exista pe lume cuvinte care trec din gura in gura, e si asta un cuvant la moda, care se va demoda. Oricum, el e de pe-acum suficient de vag pentru a nu mai insemna nimic si pentru a defini totul. Daca nu voi fi uitat, peste catva timp, va exista un alt cuvant care va trece din gura in gura, un alt cuvant primit de-a gata, care ne va defini, pe mine si pe altii, fara sa ne defineasca.
De fapt, existenta lumii mi se pare nu absurda, ci de necrezut, insa inlauntrul existentei si al lumii se poate vedea limpede, pot fi descoperite legi si stabilite reguli «rezonabile». Neintelesul nu apare decat atunci cand te intorci la izvoarele existentei, cand te asezi pe margine si o privesti in intregul ei.“ (Eugène IONESCO)

EUGÈNE IONESCO (1909-1994) s-a nascut la Slatina, si-a petrecut copilaria in Franta, pentru a reveni in 1924 in Romania, unde a urmat studiile liceale si universitare. Debuteaza cu poezii in revista Bilete de papagal. Volumul de critica literara Nu (1934), premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu, contrariaza prin ludicul si nonsalanta cu care trateaza valorile bine stabilite ale literaturii romane. In 1938 pleaca la Paris ca bursier. Dupa razboi, se impune in teatrul de avangarda francez si e recunoscut apoi in lumea intreaga drept unul dintre cei mai mari dramaturgi ai secolului XX.