Transformarea satului romanesc din Bucovina in timpul colectivizarii (1949–1962) - Adrian Constantin Rotar

Colectivizarea agriculturii ramane un subiect de referinta in raport cu studierea comunismului din Romania. Transformarea spatiului rural, a locuitorilor sai, a culturii materiale si spirituale a comunitatilor agregate in satele Romaniei, aflate pe drumul constructiei socialiste, este un fenomen cu multiple consecinte asupra vietii celor care l‑au suferit. Tranzitia de la exploatarea individuala a pamantului (de multe ori pentru autoconsum) la cea socialista, colectivizata sau cooperativizata, in jurul statului (IAS‑uri sau Gostaturi) sau al comunitatii (GAC‑uri, Intovarasiri sau CAP‑uri), a generat ample mutatii structurale in viata satului romanesc. Implicatiile politice (organizationale si institutionale), sociale (stratificari si restratificari, retele si structuri, munca si viata cotidiana), economice (productivitate, mecanizare, exploatare etc.) sau culturale (traditii si obiceiuri, manifestari formale si informale, institutii si practici) fac din acest proces unul dintre cele mai relevante in a fi vizitate in raport cu evolutia regimului politic si a societatii romanesti postbelice.
Dupa comunism, cercetatori romani si straini s‑au aplecat asupra acestui subiect, incercand sa raspunda unor intrebari foarte importante epistemic si relevante in termenii cunoasterii, deopotriva la nivel academic si societal. Au abordat problematica in registre institutionale (legislative sau organizatorice), intr‑unele economice sau sociale, culturale sau antropologice, incercand sa ofere explicatii complexe in raport cu maniera prin care lumea rurala romaneasca a fost strapunsa, restructurata si functionalizata pentru a raspunde etapelor specifice din constructia comunismului romanesc. (Virgiliu Leon Tarau)

RECENZII