Contact: 0736.36.12.10 / 021.795.75.25

Trilogia Transilvana. Vol. I, II, III - Miklos Banffy

Trilogia Transilvana. Vol. I, II, III - Miklos Banffy
-20%
Preț: 80,00 lei
100,00 lei (-20%)
Disponibilitate: în stoc
ISBN: 9789735777364
Editura:
Anul publicării: 2019
Categoria: Stiinte

DESCRIERE

Publicata in maghiara intre 1934 si 1940, Trilogia transilvana a lui Miklós Bánffy este considerata astazi una dintre operele de referinta ale secolului XX. Romanul a aparut, in ultimele doua decenii, in engleza, franceza, spaniola, germana, italiana si olandeza, bucurandu-se de o receptare entuziasta. Editia romaneasca, in traducerea lui Marius Tabacu, include un cuvant inainte de Marta Petreu si un studiu introductiv si un glosar realizate de Lucian Nastasa‑Kovács.
Miklós Bánffy, conte de Losoncz (30 decembrie 1873, Cluj – 5 iunie 1950, Budapesta), scriitor, om politic si grafician maghiar, a fost descendentul unei vechi familii de aristocrati din Ardeal. Dupa studii de drept la universitatile de la Cluj si Budapesta si un doctorat in drept si stiinte administrative, este ales, in 1901, deputat in Parlamentul maghiar. Intre 1912 si 1918 a condus Teatrul National si Opera de Stat de la Budapesta, acordindu-i, in aceasta calitate, o sustinere importanta compozitorului Béla Bartók. Intre aprilie 1921 si decembrie 1922 a fost ministru de Externe al Ungariei. In 1926 s-a stabilit la Cluj, primind cetatenia romana. Isi continua activitatea pe taram cultural ca redactor-sef al revistei Erdélyi Helikon. In 1943 poarta discutii secrete, la Bucuresti, cu Iuliu Maniu, in vederea unei iesiri concomitente din razboi a Ungariei si Romaniei, iar in 1944 pledeaza pentru ruperea de catre Ungaria a aliantei cu Germania. In septembrie 1944 il convinge pe Miklós Horthy sa accepte evacuarea fara lupta a fortelor armate din Cluj, salvand astfel orasul de la distrugere. Castelul de la Bontida al familiei Bánffy, cel mai mare complex de edificii in stil baroc din Transilvania, descris drept Versailles-ul ardelean, este jefuit si incendiat de trupele germane in retragere. Expropriat in 1945 si exclus din viata literara in 1946, a parasit, in 1949, Clujul si s-a alaturat familiei stabilite deja la Budapesta, unde se va stinge in anul urmator. Conform propriei dorinte, ramasitele sale pamintesti au fost aduse in 1976 in cimitirul central Házsongárd din Cluj. Alaturi de Trilogia transilvana, publicata intre 1934 si 1940, opera sa mai cuprinde piese de teatru, intre care Legenda soarelui (1906) si Marele senior (1913), nuvele, precum si lucrari de grafica.
„Bánffy este un povestitor innascut.“ – Patrick Leigh Fermor
„La nivelul celor mai bune lucrari de fictiune pe care le-am citit, precum Anna Karenina si Razboi si pace contopite intr-o singura opera. Dragoste, sex, oras, provincie, bani, putere, frumusete si patosul unei societati care nu-si poate preveni propria distrugere“ – Charles Moore, Daily Telegraph
„(…) Naratiunea este o insiruire fastuoasa de baluri, serbari de binefacere, dueluri, mari vanatori cu caini si haitasi, mese grandioase, sarbatoriri, curse de cai, dineuri cu zi fixa, dansuri si jocuri de noroc la cazinou si asa mai departe, prin care bogatul si cultivatul conte de la Bontida descrie nobilimea maghiara, si, mai larg, aristocratia cosmopolit‑imperiala, ocupata cu indatoririle ei de casta care‑i etaleaza rangul, bogatia, puterea. (…) Dar, in fond, romanul descrie momentul, surprins in numeroase opere ale literaturii universale, cand o clasa sociala trece de la etapa etica, a muncii si datoriei, la faza ei estetica, frivola, voluptoasa, vinovata si totodata incarcata de artisticitate; si, complementar, aparitia unei noi ordini, moderne, nu lipsita de vulgaritate (…). In general, e uimitor ce tare seamana lumea politica descrisa de Bánffy cu aceea descrisa de Caragiale. (…) Citind Trilogia… lui Miklós Bánffy, in superba traducere pe care i‑a facut‑o Marius Tabacu, m‑am intilnit nu numai cu Transilvania din trecut, ci si cu una atemporala, pe care o cunosc prea bine si care ma face intotdeauna sa surad: una in care se mananca slanina si se bea palinca, de pilda… Pamantul din Jucul meu, pe vremea Imperiului Austro‑Ungar loc celebru de vanatoare cu haitasi si de concursuri hipice, vad ca l‑a strabatut, cu calul, si vecinul meu de la Bontida/Dienesti, contele Miklós Bánffy; iar peisajul transilvan de podis si campie, ce starneste, cu dealurile lui aspre si golase, un urat indicibil, a fost pentru Miklós Bánffy „straniu”, insa de o „splendoare grandioasa”. Sunt sigura ca Bánffy a iubit Transilvania la fel de mult cum iubesc eu ograda casei parintesti.“ – Marta Petreu
„Desi unii exegeti ai cartii lui Banffy au vazut in aceasta creatie un „portret tolstoian ale ultimelor zile ale Imperiului Austro‑Ungar”, cu intrigile si decadenta de la curtea regelui din Budapesta, cu infruntari doar aparent sterile in Parlament incepind cu luna septembrie 1904 – marcindu‑se astfel ultimele luni ale guvernarii lui István Tisza –, cu o aristocratie in declin, preocupata mai mult de lumea saloanelor si de jocul de carti, incapabila sa inteleaga relatiile cu concetatenii de alte etnii, dar cu complicate afaceri amoroase, o lume in care onoarea se transa prin dueluri, in care aroganta noilor imbogatiti parea sa sfideze ierarhiile sociale, lectura romanului ofera ofera totusi si multe alte valente. Pentru ca mai presus de mecanismele distructive ale unei natiuni (care nu intotdeauna tin de viata politica a tarii) retraim prin lectura romanului o lume pe care istoricii de azi anevoie o mai pot reconstitui. (…) Daca descrierea atmosferei budapestane este uneori creionata cu usoara ironie, alteori chiar cu nedisimilat dezgust, patrunzind cu oarecare indiscretie in intimitatea elitei, in alcovul ce se imparte intre iubirile clandestine si afacerile de stat, prin saloanele la moda si Cazinoul unde se tocau ori se cistigau averi, Ardealul pare un pamint suspendat in istorie, unde timpul nu prea s‑a scurs, ci se arata incremenit in peisaje, cutume, randuieli mostenite parca din vreme lui Rákoczi II si a curutilor sai, cu tarani si tocmeli in care etnicitatea conta parca mai putin, fiind inainte de toate un motiv suplimentar de respect si afectiune umana. Aici, in Transilvania, pana si iubirile erau traite altfel decat in metropola. Sunt mai sincere, cu multa pasiune, cu atasament si indeosebi rabdatoare.“ – Lucian Nastasa‑Kovács
„Cel mai vociferant era Kirkocsa, macelarul armean, de la capatul din stanga al mesei, cu gulerul descheiat la gatul lui matahalos, care sfichiuia cu pumnul prin aer la fiecare fraza, gata parca sa izbeasca cu barda in capatana boului, iar cel mai tacut statea preotul ortodox, care nu scotea nici un cuvant, dar i se intrezarea pe sub mustata un zambet mijit la coltul gurii. Trecu o ora, trecura doua, iar atmosfera devenea din ce in ce mai incinsa. Farmacistul era cat pe ce sa se ia la harta cu morarul, fara ca vreunul sa‑si poata duce vorba la bun sfarsit, pentru ca erau mereu intrerupti dintr‑o parte sau alta, fie de vocea tunatoare a macelarului, fie de raguseala pitigaiata a medicului. Uitasera deja demult ca se intrunisera in cinstea deputatului lor, de la care ar fi vrut sa afle vesti din capitala. Vorbeau cu totii de‑a valma, invrajbiti, strigau in gura mare ce ar fi facut ei daca ar fi fost in locul lui Gyula Justh, al lui Samuel Barra sau al lui Ugron – mai bine zis, ar fi vrut sa zica, daca nu ar fi fost intrerupti de altii, de cei care stiau si mai bine ce ar fi trebuit sa faca. Timpul se scurgea odata cu vinul. Dupa o vreme, in incapere puteai sa tai fumul cu cutitul, iar zarva era de nedescris: „Sa nu mai platim impozite! Nu mai avem nevoie de armata! Sa inarmam poporul si sa pornim spre Viena!“ – strigau toti, cit ii tineau bojocii.” (fragment din volumul I)

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.122 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.