Un optzecist regasit in labirintul postmodernitatii - Liliana Danciu

Misticii cred in puterea creatoare si soteriologica a cuvantului rostit. Omul (post)modern crede in puterea evocatoare a cuvantului scris, in capacitatea lui recuperatorie si compensatorie, in capacitatea sa de a inventa lumi. Cei dintai valorifica esenta volatila, vibranta a sunetului, ceilalti, consistenta carnoasa a corpului literei vii. Scrisul Lilianei Danciu vibreaza de bucuria descoperirii unor adevaruri fundamentale care statornicesc fiinta intru spirit. Ca este vorba despre analiza simbolismului poetic sau despre hermeneutica literara, textul este forat pana in profunzimea ocultata stilistic cu atata grija de creator. Zborul apolinic initial, facut la suprafata frematanda a spatiului dintre cuvinte, aparent detasat si senin, se transforma subit in picaj dionisiac de ciocarlie atrasa irezistibil de adancurile „oceanografice” ce mustesc de sensuri latente.
Volumul de fata sta sub marcajul sever al avertismentului nietzschean, conform caruia doar pretuirea valorilor daltuiesc viitorul unei natiuni, in timp ce uitarea acestora echivaleaza cu pierderea identitatii si neantizare. Eforturile intelectualilor banateni din secolul al XIX-lea de a pastra viu si nealterat graiul autohton a fost continuat cu pasiune si acribie de filologul secolului XX, pentru ca toti sa se regaseasca peste timp, in „cronotopul-fagure” (Mircea Braga) al acestei carti.

RECENZII