Visele din oglinda - Adalbert Gyuris

,,Doar trei cuvinte” se adresează celor setoși de inedit Este un poet român,Vasile Voiculescu, poate mai puțin cunoscut, mai popular printre românii neoprotestanți, mie îmi place. În unul din volumele sale, este cuprins un capitol subintitulat ,,Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară “. Frumoase, captivante, pline de sevă, aducând în oarecare măsura cu stilul lui Shakespeare. Au fost desigur comentatori asupra titlului: sunt sau nu sunt, traducere imaginară??!! Eu am citit toate cele 67 de comprimate de înțelepciune si gândire, unele de mai multe ori. Am făcut analogia, sau mai bine spus, referirea la titlul volumului lui Voiculescu, gândindu-mă că poate ar fi fost bine ca și tu să adaugi un subtitlu de forma ,,Doar trei cuvinte, adresate tuturor, dar nu oricui”. Poate nu este chiar formularea ideală, dar este selectivă: oameni care văd, citesc, procesează ,dezvoltă semantica fiecărui cuvânt în parte, leagă apoi de următorul. Căci este o legătura logica între ele; trebuie descoperită si dezvoltată. Se adresează celor setoși de inedit, doritori de a folosi imaginația. Iată una: Dorește mereu imposibilul. Nu îmi amintesc acum cine a spus(nu este textual) toată lumea știe că s-au inventat așa de multe lucruri încât este imposibil să mai inventezi ceva; din când în când se mai găsesc unii care nu știu, și născocesc lucruri extraordinare. Este în natura noastră umană dorința, aspirația spre altceva decât avem sau suntem, uneori spre un nivel greu de atins, aparent imposibil. Vrei, încerci, odată, de două ori, apoi te oprești, renunți. Cât timp, de câte ori? Mereu, până când imposibilul devine posibil. Eram spre sfârșit, și mă gândeam ca ,,Dumnezeu etalon deplin” ar fi trebuit mutată mai în față, dar mi-am amintit că între primele se află ,,Dumnezeu peste tot”. E bine așa ! E bine că este inclus numele lui Dumnezeu; mie mi-a schimbat fundamental viața, gândirea, perspectiva existențială. Este ceea ce a produs în viața mea mutații profunde la nivelul sufletului și al intelectului. NU sunt dintre acei ce își zdrobesc fruntea de caldarâm , dar am devenit un om cu o viață morală, soț, tată și bunic ! George BOCȘAN