Vocile din gramofon - Simion Bogdan-Mihai, Bogdana Buliga

"Micul Paris, de care se vorbeste cu atata nostalgie astazi, este mai  degraba legat de muzica si restaurante, decat de o bunastare sociala. Nu trebuie sa-l idealizam prea mult, asa cum este tendinta cateodata. Nationalismul in crestere al romanilor, tendinte comunizante, evreimea care facea business si romii care cantau peste tot: asa trebuie sa vedem Bucurestiul interbelic. Afacerile in domeniul muzical infloreau, interpretii erau barbati, femei, romi, evrei, greci, aromani, iar noi gresim sa luam totul la gramada ca fiind traditii pur romanesti. Lupta a fost cu atat mai crancena cu cat meseriile legate de muzica si divertisment nu erau considerate serioase, iar cei care le practicau erau numiti „cioflingari”. Traditional, in Romania munca insemna lacrimi si sudoare. Sa canti o noapte intreaga zambind mereu, sa fii imbracat in smoching, sa mirosi a parfum, sa fii sarutat de cucoane la sfarsit, iar acesta sa fie felul in care aduni un purcoi de bani nu putea fi considerata munca."

RECENZII