Alte cinci plimbari prin cartier Volumul 2 - Goncalo M. Tavares

Un  proiect literar și grafic de o profundă originalitate

Imaginați-vă că ați putea să creați un cartier utopic locuit de scriitori, o comunitate restrânsă a celor pe care îi admirați sau care v-au influențat cel mai mult. În cartea sa, Gonçalo M. Tavares a reusit sa dea viață acestei republici a literelor.

După ce domnii Valéry, Henri, Brecht, Calvino și Walser au bătut străzile și cafenelele cartierului fictiv descris în volumul „Cinci plimbări prin cartier”, acum le-a venit rândul domnilor Juarroz, Breton, Kraus, Eliot și Swedenborg să se integreze în această lume deopotrivă jucăușă și gravă, în care logicul și absurdul se împletesc cu măiestrie. 

Fiecare dintre ei are o poveste mai intimă sau mai recognoscibilă, un simț al umorului mai lumesc sau mai abstract, un ochi exersat pentru grotesc sau o ureche formată pentru vocea înăbușită a rațiunii. Se conturează astfel o utopie în care niște artiști înzestrați cu armele cuvântului, logicii, ironiei și spiritului încearcă să țină piept barbariei și stupidității lumii. 

Personajul domnului Swedenborg, ultimul rezident din cartierul scriitorilor, este inspirat de personalitatea omului de știință, teologului și deopotrivă misticului suedez care în secolul 18 a scris o amplă operă de ficțiune în limba latină. Reflecțiile sale despre memorie, seducție, dorință și moarte conțin observații pertinente despre viață, exprimate dintr-o perspectivă logică și geometrică, în stilul familiar și ludic al „domnilor”.  

Fiecare istorisire este completată de ilustrațiile lui Rachel Caiano, ale căror linii minimaliste surprind esența absurdului personal, logic și politic care răzbate din text. 

„Genialul Tavares, inventatorul cartierului în care cei mai stranii și totodată mai puțin ostentativi domni cărora un creator le-ar putea da viață, este un om care iubește sucul de ananas și căruia îi este scris în frunte tot ce a scris până acum și tot ce va scrie de aici înainte. De ani de zile suspectez că el însuși trăiește în cartierul utopic al scriitorilor.” - Enrique Vila-Matas