Apostolii - Mirela Puiu

Cum poate fi ceva, in acelasi timp, si pe o parte a realitatii, dar si pe partea opusa a aceleiasi realitati? In matematica exista un domeniu care se numeste topologie, in care se studiaza spatii ciudate pentru viata de zi cu zi. Cel mai simplu exemplu cunoscut de multa lume este banda lui Möbius, o banda de hartie a carei capete sunt lipite dupa ce banda este rasucita o data. O furnica plasata pe banda, dupa ce parcurge toata lungimea, ajunge in acelasi punct, dar pe partea opusa.
 
Sa privim realitatea care ne inconjoara, banala, predictibila, traita zilnic intre casa si slujba, printre oameni pe care ii vedem in fiecare zi, cu aceleasi gesturi, cu aceleasi cuvinte schimbate. Si sa ne punem problema ca aceasta realitate ar avea si o alta parte, in care tot ceea ce este banal devine semnificativ, nimic nu mai este predictibil, iar drumurile si conversatiile noastre zilnice contin sensuri si mesaje stranii, venite parca din alte lumi. Prozele Mirelei Puiu, „Valentina”, „Gabriel” si „Apostolii”, reusesc aceasta performanta, gratioasa si teribila totodata. - Radu Enache

RECENZII