Biserica Alba - Ion Druta

Exilarea din cuibul tau natal este o tragedie. Sotia, suferinda de mai multi ani, cazu la pat si m-a rugat sa o las sa moara acasa. Nu mai exista nicio speranta. Urma cumva sa ne despartim, dar, Doamne Sfinte, cum sa-ti iei ramas-bun de la cea care a fost jumatatea ta o lunga viata de om? La Petersburg, acasa, in zilele grele, сand ne cuprindea tristetea si disperarea, ne citeam deseori cu glas tare ceea ce era mai interesant. Tocmai primisem Novai mir cu romanul Biserica Alba. Sotia m-a rugat sa-i citesc. Saisprezece capitole, saisprezece seri de neuitat. La sfarsitul celui de-al saisprezecelea capitol, cum am terminat lectura, a zambit, a inchis ochii si sufletul ei a plecat la Domnul. M-ati ajutat sa-mi iau ramas-bun de la cel mai scump om pe care l-am avut in viata mea. Va multumesc. - Efim Etkind