Ce mai faci? - Iuliana Miu

Ce mai faci? e o carte de si despre doliu. Tatal absent este readus in prezentul poeziei si tot prin poezie se face loc si vocii lui sau „amintirii amintirilor” lui. I se da astfel, intr-un fel, o noua viata. E multa demnitate in durere, suferinta se lasa exprimata la inceput cu reticenta, prin acoperirea ei cu o cantitate uriasa de recuzita. Poeta se gandeste la „destinul camasii galbene ramase fara trup” sau la „ce poti vedea cu ochii inchisi?/ totul sau doar carnea neagra din spatele pleoapelor”. In primele texte, exteriorul e abundent, interiorul e fragil si descoperit cu pudoare. Vocea e vulnerabila, dar inca mimeaza acceptarea. La un moment dat, izbucneste si recupereaza imaginile cele mai directe ale mortii. Ale mortii ca proces, ca ruptura, ca sfasiere, nu doar ca absenta. E multa asumare si gravitate in astfel de poeme. Ce urmeaza e o incercare de realcatuire a unui eu spart in cioburi, de smulgere dintr-o singuratate fizica (stadiul ultim al oricarei suferinte este cel fizic), senzatia de levitatie intre doua goluri (splendid poemul cu cea care tine in mana un balon!), acceptarea felului in care „intunericul fosneste in asternut”. Dar prin poezie isi face usor-usor loc si vindecarea acestei fantasme intunecate (doliul e si el o fantasma, o tanjire dupa un intreg risipit). Iuliana Miu a scris o carte puternica si coplesitoare, cu un curaj existential si poetic rar.

Bogdan Cretu

RECENZII