Ceausescu si poporul! Scrisori catre „iubitul conducator” (1965-1989) - Mioara Anton

„CEAUSESCU SI POPORUL!” Scrisori catre „iubitul conducator” (1965-1989) – Editia a II-a revazuta si adaugita. Un antidot necesar impotriva nostalgiei comuniste.

A aparut a doua editie, revazuta si adaugita, a volumului de referinta „CEAUSESCU SI POPORUL!” Scrisori catre „iubitul conducator” (1965-1989), semnat de cercetatoarea Mioara Anton. Aceasta carte este cu atat mai necesara cu cat, asa cum subliniaza autoarea in prefata sa, societatea romaneasca este astazi „cuprinsa de nostalgia perioadei in care la conducerea tarii s-a aflat Nicolae Ceausescu”, iar sondajele de opinie indica „o crestere ingrijoratoare a numarului celor care proiecteaza asupra regimului Ceausescu o imagine mai mult decat idilica”. Lucrarea devine astfel „cel mai bun antidot pentru neutralizarea nostalgiei”, demontand iluzia unei „abundente de la mijlocul anilor ’60” si confruntandu-ne cu fenomenul paradoxal de „nostalgie comunista in plin comunism” – o amnezie sociala cultivata chiar de un sistem care, in anii ’80, ajunsese la apogeu in privinta penuriei.

Aparuta initial in 2016 si rapid recunoscuta ca o contributie fundamentala la istoriografia romaneasca, aceasta lucrare exceptionala patrunde in arhivele secrete, explorand in special documente emanate de la Sectia Scrisori si Audiente a Comitetului Central al PCR. Aceste mii de scrisori adresate direct lui Nicolae Ceausescu (si, mai tarziu, Elenei Ceausescu), intre 1965 si 1989, dezvaluie, asa cum o subliniaza si academicianul Vladimir Tismaneanu in prefata sa, „reactiile pe care oamenii simpli le-au avut in raport cu autoritatile politice”, adesea caracterizate de o „ambivalenta si contradictii” frapante, specifica „omului ceausist”.

„Munca cu scrisorile”: fictiuni propagandistice si realitati cotidiene

Mioara Anton analizeaza cu acribie modul in care un pretins dialog cu cetatenii a fost confiscat si transformat intr-un mijloc de propaganda si fundamentare a cultului personalitatii. Desi rapoartele oficiale abundau in „mandrie si satisfactie” si „valuri de bucurie” la adresa „genialului conducator”, realitatea cotidiana, reflectata in aceleasi documente interne, era una marcata de penurie, frustrare si abuz. Cartea demasca absurdul controlului absolut asupra fiecarui aspect al vietii:

Dictatura asupra corpului si familiei: De la Decretul 770/1966, care a transformat femeile in „popor condamnat la nastere” (declansand mortalitate materna, avorturi clandestine vanate de Militie prin Ordinul S. 60. 008 si abandon infantil in orfelinate), la interzicerea aproape totala a divorturilor (ce a generat bigamie si copii nelegitimi) si introducerea „taxei pe celibat” (platita de cei fara copii dupa 25 de ani). Interventia brutala a statului in intimitatea cetatenilor a modelat destine si a suprimat libertatea individuala.
„Parazitismul social” si modelarea „omului nou”: Regimul a lansat campanii furibunde impotriva „pletosilor”, „bulevardierilor”, „trandavilor” sau a celor „cu blugi si maimutareli”, considerati „elemente huliganice” ce trebuiau „disciplinate prin munca”. Decretul 153/1970 sanctiona vagabondajul, bisnita sau refuzul de a munci, iar tinerii neincadrati in productie erau trimisi in „detasamente de munca” sau „scoli speciale de reeducare”. Chiar si copiii nomenclaturii erau vizati de acest „parazitism”, iar Ceausescu, frustrat de somaj (considerat o caracteristica capitalista), cerea ca huliganii sa fie „dati cu capul de geam” daca spargeau vitrine.
„Bacsis, bisnita, comert ilicit” – supapa economica a penuriei: Campanii propagandistice precum „Sa starpim bacsisul!” (1971) au incercat sa elimine acest „narav fanariot”, dar au esuat lamentabil. Volumul arata cum economia subterana, alimentata de penurie, a generat „mii de milionari” si o „a doua adevarata burghezie” din specula, trafic de influenta, furturi si delapidari. Chiar si Militia si Procuratura erau implicate in „patronarea unor nereguli”, intr-o adevarata „fraudocratie” unde „cel care producea nu era acelasi cu cel care vindea”. Cazurile spectaculoase ale „regelui coniacului” sau a unor gestionari care acumulau milioane de lei si kilograme de aur sunt prezentate in detaliu.
„Alimentatia rationala si stiintifica” – absurdul penuriei: Programul lansat de Ceausescu in 1982, sub pretextul sanatatii (romanii „mancau prea mult” – 3300 calorii fata de 2800 recomandate), a justificat rationalizarea alimentelor si penuria generalizata. Se introducea „epoca salamului cu soia”, laptele mai putin gras, iar Ceausescu cerea productia masiva de iepuri si ciuperci ca solutii „revolutionare” la criza alimentara. Masuri precum taierea painii in felii la cantine ilustrau absurdul controlului. Populatia, confruntata cu „circurile foamei” si cozi interminabile, reactiona disperat, inclusiv prin atacarea camioanelor de paine.
Industria si agricultura falimentara: Sub presiunea „depasirilor de plan” fictive si a „raportarilor telefonice”, industria romaneasca era „o industrie a rebuturilor”, unde fabricile de tractoare produceau „statuete cu Feti Frumosi pe cai inaripati” pentru sefii de partid. In agricultura, „revolutia agrara” insemna cote impovaratoare, furturi masive din CAP-uri si o productivitate scazuta, in ciuda mobilizarii intregii populatii.
Criza locativa si demolarile: Problemele cronice ale spatiului locativ au dus la construirea de blocuri de proasta calitate si, paradoxal, la un „razboi impotriva balcoanelor” (cu amenzi intre 1000 si 3000 de lei), in timp ce demolarile abuzive (inclusiv cazul „Ciuma lui Caragea” a lui Vlad Georgescu) mutilau Capitala.
Reactiile oamenilor: de la „lirica voluntara” la denunturi si disidenta: Cititorul va descoperi cultul personalitatii in ipostaze inedit: de la poeti amatori (muncitori, tarani, pensionari) care il cantau pe Ceausescu ca pe un „stejar din Carpati” sau „cel mai iubit fiu al poporului”, la elevul care dorea sa fie sarutat de „iubitul conducator”. Contrastul este izbitor cu scrisorile anonime care denuntau lipsa orezului in 1989 sau cenzura si abuzurile care au marcat artisti precum Lucian Pintilie, Mircea Daneliuc (amenintat cu greva foamei din cauza cenzurii) sau defianta lui Victor Rebengiuc, ce refuza „citatele din Ceausescu”. Capitolul „Strict Confidential” aduce la lumina reteaua incredibila de anonime si denunturi – instrumente ale controlului social si expresii ale invidiei, lacomiei, frustrarii. De la acuzatii de coruptie la adresa unor inalti demnitari la „marturisiri intime” catre Elena Ceausescu, care era destinatarul plangerilor despre gunoaie, statui urate, dar si despre comportamentul fiului Nicu sau chiar despre conspiratii la varful partidului. Aici se regasesc si cazurile rabinului Moses Rosen, care a protestat impotriva antisemitismului din presa oficiala, si al lui George Sbarcea, denuntat de propria sotie pentru „defaimarea” regimului.
„Frica a paralizat timp de aproape 25 de ani societatea romaneasca si a ajuns sa insemne normalitatea vietii in socialism.” Aceasta frica difuza, omniprezenta, este parghia invizibila care a mentinut regimul.
Mioara Anton este cercetator stiintific principal I in cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Romana, cercetator asociat la Institutul National pentru Studiul Totalitarismului si cadru didactic asociat la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucuresti. Este, de asemenea, redactor-sef al revistei „Studii si Materiale de Istorie Contemporana”. Domeniile sale de interes includ istoria comunismului romanesc (societate, viata cotidiana, minoritati, politica externa), istoria celui de-Al Doilea Razboi Mondial si a Razboiului Rece. A publicat numeroase studii in reviste internationale de prestigiu si volume esentiale precum Guvernati si guvernanti. Scrisori catre putere. 1945-1965 (in colaborare), Propaganda si razboi. Campania din Est. 1941-1944 si Iesirea din cerc. Politica externa a regimului Gheorghiu-Dej. Expertiza sa garanteaza o analiza riguroasa si profunda, iar academicianul Vladimir Tismaneanu o numeste „o foarte reusita lucrare de istorie sociala si politica ce incearca sa elucideze resorturile complexe ale relatiei dintre guvernati si guvernanti”.

De ce aceasta editie este esentiala:

Aceasta a doua editie, extinsa si revizuita,  abordeaza direct fenomenul nostalgiei comuniste completata cu noi documente si o analiza aprofundata, ofera cititorilor o intelegere si mai nuantata a perioadei. Este o carte indispensabila pentru istorici, studenti, cercetatori, dar si pentru publicul larg interesat de o abordare autentica si bine documentata a istoriei comunismului in Romania, o carte menita sa ne ajute „sa intelegem din interior cum anume s-a trait in timpul regimului Ceausescu” si sa contracareze o „ciudata amnezie colectiva”.

RECENZII