Culori ectopice - Noemina Campean

Experienta fiecaruia cu poezia e unica. E determinata de cel care scrie si de cel care citeste. Dar experienta insasi face parte dintr-o alta categorie, e nodul creat incontinuu de firele celor doua existente. Si, desigur, depinde de spatiul posibilitatilor pe care fiecare parte e dispusa si/ sau capabila sa-l deschida si sa-l lase ca atare. Noemina e goala aici, deci versurile ii sunt pline si inepuizabile. Ii atesta biografia acest curaj? Poate. Pentru cei care cauta aici cheia, cautati chipul de pe clapeta. O altemativa ar fi sa tot mori strategic, la fiecare pagina, la fiecare vers, si sa lasi posibilitatile care astfel se ivesc sa creeze la nesfarsit alte tipare, spatii noi, fetele noastre innoite si anulate. Dar numai daca lasi cuvintele acestea, aduse cu indemanare, rabdare, frica si incredere sa-ti aminteasca ca lumea ta obisnuita e mica. Aceasta e urma pe care ti-o pot semnala unii oameni. Aceasta e invitatia pe care o ofera Noemina. - Cristina Criste 

RECENZII