Dama de pica. Fata capitanului - A. S. Puskin

In nuvela Dama de pica, Puskin foloseste parodia ca instrument literar, dar si ca o strategie de a induce in eroare cititorii, care cauta cu orice pret un sistem logic sau o cheie de descifrare a misterului. El preamareste hazardul si libertatea absoluta in fata determinismului, amendand personajele si cititorii care incearca sa inlocuiasca hazardul pur cu un calcul rigid. Astfel, nuvela devine o alegorie a interpretarii, in care cautarea unei ordini ascunse in haos constituie adevarata capcana intinsa de Puskin. Un argument in plus in favoarea dimensiunii parodice este si faptul ca Puskin nu foloseste nuvela ca mijloc de educare morala, tocmai pentru ca viziunea lui este ludica: „In Dama de pica sunt subminate oricare ambitii moralizatoare la care te-ai fi putut astepta intr-o povestire despre practicarea compulsiva a jocurilor de noroc, dat fiind ca istorisirea si scrisul sunt reprezentate in cadrul povestii insesi ca frivole, neserioase, inselatoare“, dupa cum remarca Catriona Kelly.

In Fata capitanului, strategiile narative utilizate de Puskin contribuie la construirea unui realism istoric convingator. Autorul combina tehnici traditionale cu solutii compozitionale inovatoare care dau textului autenticitate. Comentand microromanul, Vissarion Belinski, autoritatea critica a realismului rus din secolul al XIX-lea, aprecia in 1846 talentul artistic al lui Puskin: „Poetul descrie moravurile societatii ruse din timpul domniei Ecaterinei. Multe dintre scene, prin acuratetea lor, prin adevarul continutului si prin maiestria expunerii, sunt adevarate minunatii ale perfectiunii“.

Lectura celor doua texte din acest volum, Dama de pica si Fata capitanului, ne ofera, poate, cea mai buna ocazie de a vedea in practica conceptia estetica a lui Puskin insusi: „Precizia si concizia sunt calitatile primordiale ale prozei. Ea cere idei si iar idei; fara ele, expresiile stralucitoare nu folosesc la nimic. Poezia e alta chestiune (desi nici poetilor nostri nu le‑ar strica o cantitate de idei mai substantiale decat cea cu care se multumesc de obicei. Cu simplele amintiri ale tineretii trecute, literatura noastra nu va inainta prea mult)“.

RECENZII