Din viata familiei Ion C. Bratianu 1821-1891 - Sabina Cantacuzino

Editie ingrijita de: Elisabeta Simion
Cuvant inainte: Elisabeta Simion

„Sabina [Cantacuzino], Tanti Bi (cum o chemam noi cu totii – copiii), era un personaj extraordinar... Avea o prestanta de regina. Desi mica, parea si devenea chiar, in chip misterios, mare. Era frumoasa ca doamna batrana, batrana, o frumusete imperiala si doar aparent distanta, aristocratica... Se plimba repede si energic, zilnic, la sosea, de la un capat la celalalt si inapoi, sau in padurea, pe atunci pustie si minunata, de la Baneasa... Povestea minunat episoade din copilaria lor [a fratilor Bratianu]... Era foarte culta. Iubea si cunostea muzica in profunzime. In casa ei se dadeau concerte de camera si canta sonate George Enescu... Mai ales avea un mare simt al dreptatii si egalitatii. Ea a organizat si intretinut caminul de copii cu primul sistem Montessori aplicat in tara. La fel, tot ea a infiintat si si-a dat timpul si energia ei totala pentru un camin de batrani, model... Traia singura de tot in casa ei atat de frumoasa, inconjurata de mobila, tablouri si bibelouri minunate... Avea o vitalitate si o agilitate absolut extraordinare pana s-a imbolnavit... Nimeni din familie nu a stiut ca e bolnava, nimeni... Tanti Bi detesta slabiciunea, lacramarea, vaicareala, mila. Era o stoica." (Pia Pillat, in Sufletul nu cunoaste distantele)

Sabina Cantacuzino, fiica lui Ion C. Bratianu si sora lui Ionel, Dinu si Vintila Bratianu, a inceput sa-si scrie memoriile, folosind insemnari proprii si corespondenta familiei, in 1921, cand se implineau o suta de ani de la nasterea celebrului ei tata. Dar nu atat infaptuirile politice ale acestuia, cat viata privata a numeroasei sale familii constituie subiectul acestui prim volum care acopera perioada 1821 –, adica cei 70 de ani cat a trait Ion C. Bratianu. Intamplarile vietii obisnuite de la mosia Florica si mai tarziu din casa de la Bucuresti, nasteri, casatorii si morti, sarbatori de familie si baluri, studii in strainatate si vacante, atentate si razboaie, rude si prieteni familiile Rosetti, Odobescu, Golescu, Davila, Cantacuzino, Sturdza, Ghica, Alecsandri... –, Carol I, regina Elisabeta si personalitati ale scenei politice, zvonuri si barfe din epoca: pe scurt, fapte de mica si mare istorie traita, povestite de Sabina Cantacuzino cu verva si atentie pentru detaliu, alaturi de nenumarate portrete memorabile.

SABINA CANTACUZINO (1863–1944) era cunoscuta de contemporani ca „fiica cea mare a lui Ion C. Bratianu“ si „sora cea mai mare a Bratienilor“ – Ionel, Constantin (Dinu) si Vintila. A facut scoala in particular, dupa obiceiul timpului, la mosia Florica, iar mai tarziu la Bucuresti, cu profesori renumiti (Spiru Haret, David Emmanuel, V. D. Paun etc.), incheindu-si studiile cu un examen de bacalaureat sustinut la Colegiul Sf. Sava. In 1885 s-a casatorit cu doctorul Constantin Cantacuzino. A invatat de tanara sa iubeasca teatrul, muzica, artele plastice, devenind cu timpul proprietara unei importante colectii de pictura romaneasca si de obiecte de arta populara. A contribuit la infiintarea si functionarea Muzeului de arta „Toma Stelian“ si a Universitatii Libere (asociatie culturala aflata sub patronajul reginei, in cadrul careia se organizau conferinte si concerte); si-a lasat prin testament locuinta din Bucuresti ca sediu al unui „camin pentru doctoranzi“, conceput ca o fundatie academica. Pe langa sprijinirea institutiilor culturale, s-a daruit asistentei publice: a lucrat o lunga perioada la Asezamantul Regina Elisabeta, a organizat un camin de copii bazat pe sistemul Montessori, a condus Spitalul nr. 108 din Bucuresti in timpul Primului Razboi Mondial, a fost presedinta Asociatiei pentru Profilaxia Tuberculozei, a avut, in 1914, initiativa infiintarii unui spital pentru tuberculosi. Impreuna cu alti membri ai familiei, a ramas in Bucuresti in timpul ocupatiei militare germane din 1916–1918 si a fost internata in 1917, timp de noua luni, la Manastirea Pasarea. Memoriile ei, pe care a inceput sa le scrie in 1921, cand se implineau o suta de ani de la nasterea lui Ion C. Bratianu, au aparut la Editura Universul din Bucuresti in 1933 (volumul I) si 1937 (volumul II). A murit la Bucuresti in ziua de 23 august 1944, in urma unui cancer esofagian.