Doctrine pedagogice. O istorie subiectiva - Raluca Stefania Suciu

O istorie a doctrinelor pedagogice urmează obligatoriu
itinerariul unei istorii intelectuale a spațiului cultural cercetat.
Doctrina este o construcție mentală, intelectuală, ce constituie
o reprezentare teoretică însoțită de aplicații și raportări practice
asupra unui domeniu de gândire, unui fenomen sau produs cultural.
Existența unei doctrine atestă că societatea în care aceasta este
prezentă se află într-o fază avansată de evoluție (culturală), are o
istorie semnificativă a cunoașterii, datorită căreia s-a ajuns la formularea
unei necesități a structurării demersurilor și acumulărilor cognitive,
pentru a se putea gestiona (la nivel simbolic, conceptual și pragmatic)
un anumit domeniu ce prezintă interes pentru viața comunitară.
Nu se poate vorbi de doctrine în societățile primitive
(pre-gramaticale), unde aveam de-a face cu sisteme sau doar forme
de reprezentare a unor raporturi inter-personale, ce se transmit, de
regulă, prin ritualuri sau forme de instrucție ce țin de o comunicare
mitologică.