Donna Alba - Gib I. Mihaescu

Gib I. Mihaescu (1894–1935) este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori ai literaturii romane interbelice, fiind cunoscut mai ales pentru analiza intensa a obsesiilor, pasiunilor si conflictelor psihologice ale personajelor sale.

Tudor Vianu remarca in „Arta prozatorilor romani” cu privire la Gib Mihaescu faptul ca „odata cu el reapare, inca o data dupa Rebreanu, romanul tare, zguduitor, cu motivele culese din viata obscura a subconstientului.” George Calinescu il apreciaza ca pe un romancier al obsesiei si al vointei de putere, personajele sale fiind dominate de o idee fixa care ajunge sa le controleze intreaga existenta, in vreme ce Nicolae Manolescu vede in Donna Alba unul din cele mai valoroase romane interbelice, remarcand analiza minutioasa a constiintei prin constructia moderna a personajului. 

Donna Alba a aparut in 1935, anul mortii scriitorului, fiind „un roman fara varsta” dupa cum aprecia Adriana Chioaru, „cu personaje incrustate in chihlimbarul unor vremuri trecute”. Romanul analizeaza cu profunda finete psihologica modul in care o singura intalnire dintre protagonistul Mihail Aspru si Donna Alba, femeia care ii cucereste definitiv inima in doar cateva secunde, se transforma intr-o obsesie ce ii va canaliza intreaga atentie si energie, pana la transformarea visului in realitate. Timp de unsprezece ani, eroul este dominat de sentimente intense pentru aceasta femeie apartinand unei clase sociale superioare, iar iubirea sa devine treptat o forta motrice care ii modeleaza intreaga existenta si il determina sa-si depaseasca limitele pentru a se apropia de idealul sau.

Considerata a fi una dintre cele mai originale creatii ale sale, Donna Alba este un roman de dragoste si de analiza psihologica, cu o intriga plina de mister si cu accente de roman politist. Totodata, romanul se apropie ca structura de modernismul european prin tehnica introspectiei, monologul interior si accentul pus pe conflictele sufletesti, nu pe actiunea exterioara.

Prin povestea lui Mihai Aspru, un provincial ambitios si stangaci care devine avocat si urca treptat in lumea elitelor, romanul aminteste de tipologia lui Julien Sorel din Rosu si negru a lui Stendhal. Spre deosebire insa de eroul stendhalian, ascensiunea lui Aspru nu este determinata exclusiv de ambitia sociala, ci si de dorinta obsesiva de a cuceri o femeie inaccesibila, apartinand unei clase sociale superioare.

Mihai Aspru se indragosteste fulgerator de Alba Radu Serban, o femeie de o frumusete si o eleganta fascinante, pe care o transforma intr-o obsesie si intr-un ideal al existentei sale. Pentru a-i castiga apropierea, urmeaza Facultatea de Drept si devine avocat, recurgand adesea la manipulare si la strategii riscante. Dupa ce descopera relatia adulterina pe care Donna Alba o avusese in trecut cu Tudor Preda si intra in posesia unor scrisori compromitatoare, Aspru reuseste, in cele din urma, sa patrunda in universul ei, dar implinirea visului sau se va dovedi iluzorie, intrucat implinirea iubirii lor  va fi platita cu o viata omeneasca…

Romanul exploreaza relatia complexa dintre iubire, obsesie, orgoliu si dorinta de putere. In final, mastile personajelor cad: Mihai Aspru isi vede implinit visul de a o cuceri pe Donna Alba, in timp ce Georges Radu Serban, sotul inselat, se dovedeste un personaj tragic, incapabil sa suporte adevarul tradarii si pierderea femeii pe care o iubeste. 

Prin constructia epica impresionanta, personajele memorabile si analiza subtila a psihologiei umane, Donna Alba ramane un roman modern, captivant si original al literaturii romane interbelice.

RECENZII