Fata moarta – Ioan Missir

In saltul disperat dintre doua sparturi, care te lasa zapacit de tiuiala si vajaiala din urechi, intins, lipit, aproape sudat cu pamantul in care n-ai intrat inca, am nimerit intr-o groapa de obuz, cu mana in ceva rece, vascos, cleios si puturos, care ma umple de groaza si dezgust… Am cazut peste hoituri imputite de acum doua saptamani si, vreme de o rafala, privesc viermi grasi, albi, ingrozitori, roind pe cadavre. In vreme ce mana mea strange cu oroare creieri de om. Privindu-mi ca un nebun mana incleiata, ma astept sa fiu intrebat cu ce drept ii rascolesc trupul aproape prefacut in nimic!

RECENZII