Fosila vers - Alexandru Purcarus

Din sicriu-i mancat de carii un cuc masoara clipele
Si somnului meu ii rupe aripile,
Iar eu din inalturi negre cad pe pamant
Si ma-ntreb de-am visat si ma mir ca mai sunt.
Casc ochii, deschid geamul si ceata patrunde in mine,
Spitalele de nebuni gem, sunt pline.
Incet, incet, apare ca o naluca 2000,
Sarind peste morti, calcand peste vii.

– S-acum… La dracu! Cine sunt eu?
– Ce, n-ai oglinda? Inchina-te la Dumnezeu!