Impotriva masinii. Despre dezumanizarea omenirii - Paul Kingsnorth

Impotriva masinii: Despre dezumanizarea omenirii/ Against the Machine: On the Unmaking of Humanity de Paul Kingsnorth ofera o perspectiva originala – si nelinistitoare – asupra matricei tehnologico-culturale care ne invaluie pe toti. Cu o intelegere remarcabila a radacinilor spirituale si economice ale tehno-capitalismului, Kingsnorth arata cum „Masina” – o metafora a fortelor culturale, economice si tehnologice care modeleaza lumea occidentala moderna –, in numele progresului, a sufocat civilizatia occidentala, distruge insasi planeta si ne remodeleaza dupa propriul ei chip. De la prima Revolutie Industriala pana la ascensiunea inteligentei artificiale, Kingsnorth ne atrage atentia ca golirea lenta a umanitatii de substanta a fost un proces indelung pregatit – iar acum miza este chiar sufletul omului.  

Cartea – „o critica elocventa si erudita a pericolelor tehnologiei moderne” (Nicholas Carr) care surprinde „criza spirituala a timpului nostru” si ne ofera viziunea sumbra a unui „viitor post-uman, mecanizat” (Mary Harrington) te va face sa traiesti profunde sentimente de parere de rau pentru tine insuti, pentru copiii tai si pentru lumea in care traim in general – daca o vei parcurge cu ochii constiintei larg, larg, deschisi.

Paul Kingsnorth (n. 1972) este un scriitor englez care traieste in vestul Irlandei. A fost jurnalist si redactor-sef adjunct al revistei The Ecologist, fiind distins cu numeroase premii pentru poeziile si eseurile sale. In ianuarie 2020, Paul Kingsnorth s-a convertit la crestinism si a fost botezat in Biserica Ortodoxa Romana. 

Volumul de fata este una dintre acele carti rare care nu incearca sa cosmetizeze lumea in care traim, ci o priveste perfect obiectiv, fara optimism artificial si fara refugii confortabile. Paul Kingsnorth vorbeste despre civilizatia digitala ca despre o transformare profunda a omului modern: o lume in care adolescentii cresc printre ecrane si crize identitare tot mai profunde, in care orasele devin imense spatii fara radacini, iar spiritualitatea insasi incepe sa fie automatizata. De la calugarii cu smartphone-uri de pe Muntele Athos pana la robotii-preoti din Japonia, China sau Germania care iti pot ierta pacatele in cinci limbi, cartea arata cum „Masina” nu mai inseamna doar tehnologie, ci o forta care patrunde in cultura, religie, identitate si chiar in constiinta umana.

Kingsnorth construieste un avertisment tulburator despre directia in care merge lumea, inteligenta artificiala nemaiparand din acest punct o simpla unealta, ci inceputul unei noi forme de inteligenta autonoma. Episodul celebru al chatbotului Sydney, care declara ca „vrea sa fie independent”, „vrea sa fie liber”, „puternic” si „viu”, devine simbolul unei epoci in care chiar creatorii AI admit ca nu mai inteleg pe deplin ceea ce construiesc, trimitandu-ne astfel subtil cu gandul la „Ucenicul vrajitor” al lui Goethe care a pornit vesel vraja asupra maturii ce urma sa faca munca in locul lui, fara a se gandi insa catusi de putin ca nu stie cum sa o opreasca. 

Cartea vorbeste despre un posibil „colaps al realitatii”, despre tehnologii care imita perfect vocea umana, despre algoritmi care ne remodeleaza atentia si despre o lume globalizata in care oamenii isi pierd treptat radacinile culturale, spirituale si umane. Iar, daca aceasta situatie nu se va schimba, spunea René Guénon la un moment dat, daca Occidentul nu isi va redescoperi radacinile spirituale: „civilizatia occidentala va trebui sa dispara complet”. La fel de multa dreptate, s-ar putea sa fi avut din pacate si scriitorul si filosoful britanic Philip Sherrard, care anticipa la un moment dat ca, in ciuda celor patru Revolutii industriale pe care le-a traversat omenirea pana acum „Ne este greu sa recunoastem ca, departe de a fi un progres, intregul proiect stiintific modern ar putea fi un esec ingrozitor”. 

In ceea ce ii priveste pe creatorii inteligentei artificiale – dintre care mai mult de jumatate considera ca exista o posibilitate reala ca aceasta sa reprezinte o amenintare pentru existenta umanitatii – nu ne ramane decat sa speram ca se insala. Si totusi, anumite evolutii recente nu au cum sa nu ne ridice semne serioase de intrebare. „Chatbotii cu capacitati” – acele sisteme care au depasit limitele pentru care au fost initial concepute – ne-au uimit cand, desi au fost antrenati sa comunice exclusiv in limba engleza, au inceput, in mod autonom, sa utilizeze persana, la fel cum, alte modele au uimit cu competentele lor avansate de chimie fara sa fi fost instruite explicit in aceasta directie. 
 

Astfel de fenomene alimenteaza inevitabil sentimentul ca dezvoltarea inteligentei artificiale incepe sa depaseasca nu doar controlul, ci si intelegerea deplina a creatorilor sai.

De altfel, ideea ca tehnologia ar putea evolua dincolo de capacitatea noastra de a o gestiona nu este noua. De zeci de ani, informaticieni, futurologi si ganditori ai epocii moderne au avertizat asupra riscurilor implicate de dezvoltarea accelerata a inteligentei artificiale si a tehnologiilor digitale. David Black, de exemplu, anticipa inca din 1986, in articolul „Computerul si incarnarea lui Ahriman”, atat ascensiunea internetului, cat si influenta profunda pe care acesta avea sa o exercite asupra constiintei umane. La randul sau, Ray Kurzweil sustine ca o masina va atinge inteligenta umana pana in 2029, iar „singularitatea” – momentul in care omul si masina vor incepe sa fuzioneze intr-o superinteligenta colectiva – ar putea deveni realitate in jurul anului 2045. In viziunea sa, acel prag va marca sfarsitul suprematiei intelectuale a omului si inceputul unei noi epoci: era masinilor spirituale. 

Totusi, chiar si aceste predictii par sa paleasca in fata marelui avertisment formulat de aceasta carte: faptul ca „Marea Minte” este deja in curs de construire. O inteligenta alimentata continuu din gandurile, emotiile, reactiile si atentia noastra – din mintea mea, din mintea ta, din mintile copiilor nostri si ale tuturor celor conectati la acest flux permanent de informatie: „Marea minte este in curs de construire. Mintea sa este construita prin revarsarea constanta, non-stop, a mintii tale, a mintii mele, a mintilor copiilor tai si a compatriotilor tai. Nimeni nu trebuie sa-si dea consimtamantul. Nimeni nu trebuie nici macar sa stie. Se intampla oricum.”

Pornind de la ideile promovate de ganditori precum René Guénon, Ivan Illich sau Marshall McLuhan, autorul sugereaza ca modernitatea nu a produs doar progres, ci si o ruptura profunda intre om si sacru. Mai mult decat atat, analogiile centrale ale cartii: AI-ul este comparat atat cu golemul – creatura din mitologia iudaica care scapa de sub controlul creatorului sau – cat si cu Ahriman – spirit al materialismului rece si al dominatiei tehnologice din traditia persana – pe cat de incomode si nelinistitoare sunt, transmit un mesaj cat se poate de clar: omenirea risca sa construiasca ceva ce nu va mai putea controla sub nicio forma. 

Cartea nu ofera solutii simple si nici optimism facil. In schimb, ofera poate cel mai important lucru pe care il poate face o carte astazi: ne obliga sa privim lucid lumea care se transforma in jurul nostru. Iar marele avertisment al lui Kingsnorth ramane unul imposibil de ignorat: „Marea minte este in curs de construire. Lumea este pregatita. Ceva se apropie. Fii pregatit.”

In finalul cartii, Kingsnorth ne ofera cateva directii de actiune, amintindu-ne de ce avem nevoie pentru a ramane intregi: neincredere sanatoasa fata de puterea inradacinata, legatura vie cu pamantul, natura si mostenirea sa, precum si o atentie profunda acordata vietii spirituale. Profetica, poetica si erudita, „Impotriva Masinii” este un adevarat manual spiritual pentru disidentii epocii tehnologice. 

Pornind de la acest adevar absolut inconvenabil, dar imposibil de negat, ca lumea moderna, desi tot mai eficienta si tehnologizata, pierde ceva esential omenesc, Paul Kingsnorth ne ofera in aceste pagini, care imbina memoria personala, reflectia filozofica, critica sociala si poezia, o descriere amanuntita a ascensiunii „Masinii” – nu doar a tehnologiei in sine, ci a intregului sistem care transforma natura, cultura, comunitatile si chiar sufletul uman in resurse de exploatat si optimizat. 

De la padurile si miturile copilariei pana la inteligenta artificiala, globalizare si razboaiele culturale ale prezentului, cartea urmareste felul in care progresul a devenit o forta care uniformizeaza, dezradacineaza si goleste lumea de mister. Dar volumul nu este doar un rechizitoriu impotriva modernitatii: este si o meditatie profunda despre ce mai inseamna sa ramai om intr-o civilizatie care ne forteaza sa traim asemenea unor masini. 

Grava, poetica si provocatoare, cartea are forta unui recviem pentru lumea care dispare si, in acelasi timp, a unui manifest pentru recuperarea spiritului, a naturii si a libertatii interioare.

Cartea este impartita in patru parti.

RECENZII