Jurnal de razboi 1916–1918 - Maria regina Romaniei

Editie prescurtata
S-a scris mult si bine despre stralucitoarea imbinare genetica din fiinta Reginei Maria. Atunci cand gustul rusesc pentru fast, ceremonial si spatii infinite se uneste cu infailibilul fler imperial britanic, cultul victoriei si al onoarei, e limpede ca rezultatul va fi unul invincibil si spectaculos. Regina Maria stie sa fie stapana, e constienta de gratiile feminitatii hiperdotate, adora echitatia, supletea ofitereasca si ordinea militara la fel de convingator precum patroneaza gradinaritul la Cotroceni, Peles, Bran si Balcic, pentru ca in acelasi timp sa gaseasca o noua voluptate pe care o slujeste cu exemplara asiduitate: voluptatea filantropiei. Multumita exemplelor ei, toata lumea buna se familiarizeaza cu voluntariatul, incepe sa frecventeze balurile filantropice, sa trimita bani, cazarmament si provizii pentru front ori sa-si transforme vilele in spitale de campanie.
Insemnarile zilnice ne-o dezvaluie daruind si daruindu-se din zori si pana-n seara celor mai diferite segmente sociale, cu aceeasi jubilatie a generozitatii. Ea dezminte inca o data prejudecata ca numai egoismul si mizantropia sunt eficiente, aratand ca tocmai altruismul, vointa de a face binele si a castiga din darnicie compun blazonul omului adevarat.