Lumina care ne locuieste - Ingrid Beatrice Coman-Prodan

Literatura razuieste pojghita superficiala a realitatii si ne impinge sa ne avantam in intrebari existentiale, stari emotionale complexe, toate acestea conducandu-ne, in final, pe o strada a cresterii spirituale, indiferent care este crezul si religia noastra. Undeva acolo, in partea rarefiata a vietii, frumusetea este sublimata si unica, ea nu mai vorbeste o singura limba si nu se mai inchina unui singur Dumnezeu, ci patrunde fiecare dimensiune a sufletului, si ea devine doar religia frumosului, dincolo de spatiu si timp.

In mod asemanator, pictura, prin limbajul vizual, poate evoca emotii profunde si dezlantui o trezire spirituala. O pictura adevarata, autentica in executie si in intentie, are puterea de a depasi simpla dimensiune a executiei, suprinzand o idee sau o emotie pe care cuvantul nu reuseste sa o redea. Prin intermediul culorii, a formei si a compozitiei, pictorii comunica, uneori fara constientizeze ei insisi, lasa sa curga in pictura lor cele mai intime ganduri, invitandu-si privitorul sa se lase invaluit de aura operei lor.

Lumina care ne locuieste isi propunea sa abordeze pictura ca forma de cercetare vizuala si introspectiva, in incercarea de a reprezenta lumina, culoarea si gestul pictural ca pe niste mijloace de redare a profundei experiente umane, in ce are ea mai inaltator. In acelasi timp, lumina se aprinde si peste fragilitatea fiintei umane, peste complexitatea si misterul existentei ei, fara a-si propune sa-l dezlege.
Ingrid Beatrice Coman-Prodan

Nu stiu despre ce sa vorbesc mai intai, poeme sau picturi. Mai intai a fost expozitia care se chema Lumina care ne locuieste. Apoi a fost ideea albumului, apoi au fost versurile.

Incat nu-mi ramane decat sa va indemn sa va cufundati in acest album si sa va faceti o idee fara incursiunile mele despre pictura si poemele ei, anume sa va opriti la „lumina care o locuieste”.
Stelian Turlea

RECENZII