Nastacuta - Sorin Login

Casa lor era goala. Nu mai era a lor pentru ca Grigore lipsea. Era numai a ei, pustie si goala, disparuse din ea sufletul ei viu, Grigore. S‑a lungit imbracata pe pat cu fata in jos. Nastacuta se gandea cum Rodna l‑a trimis in jos la razboi pe Grigore iar pe ea in sus la casa ei goala dintre munti. Nastacuta se gandea la ce ii foloseste casa fara Grigore si la ce ii foloseste viata. Viata ei era Grigore, iar acum el era in tren si se indeparta cu fiecare invartitura de roata de ea. Si totusi viata mergea inainte pentru ca auzise behaitul oilor din tarc, pe Negrut si cotcodacitul gainilor din cotet. L‑a auzit nechezand si pe Suru; o simtise. Nu trebuia sa chinuie bietele vietuitoare din cauza durerii ei. S‑a ridicat din pat, s‑a spalat pe fata si pe gat si s‑a dus la staul. A dat drumul oitelor in poiana si apoi a deschis usa cotetului. Oile pasteau si zburdau in iarba verde, iar gainile s‑au adunat in jurul ei cerand graunte. S‑a dus si l‑a imbratisat pe Suru si i‑a dat apa. Nastacuta se gandea ca totusi viata este desi Grigore a plecat la razboi.