Corigent la limba romana - Ion Minulescu

Corigent la limba romana de Ion Minulescu este un roman autobiografic, semnat de unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai simbolismului romanesc. Despre autorul volumului „Romante pentru mai tarziu”, Eugen Lovinescu afirma ca principalul sau merit in literatura romana este acela de a fi fost „adevaratul stegar al miscarii simboliste”, iar Ion Trivale il considera un autentic „maestru simbolist”. Intr-adevar, Minulescu a avut un rol esential in afirmarea si popularizarea simbolismului in spatiul romanesc, reusind sa faca accesibila publicului larg o orientare literara prin excelenta rafinata si destinata unui cerc de initiati. Poezia sa, apreciata pentru sonoritatea deosebita, muzicalitate si expresivitate, s-a bucurat de un mare succes si a ocupat un loc distinct in literatura romana interbelica.
Daca poezia i-a adus consacrarea, proza lui Ion Minulescu nu a cunoscut acelasi succes la public si la critica, cu putine exceptii. Cu toate acestea, personalitatea sa culturala depaseste cu mult sfera creatiei literare. Etern indragostit de frumos, sustinator al artelor plastice, critic de arta si colectionar pasionat, Minulescu a contribuit in mod decisiv la promovarea si afirmarea culturii romanesti.
Activitatea sa publica si culturala a fost, de asemenea, remarcabila. In calitate de redactor si director al revistelor simboliste Revista celorlalti (1908) si Insula (1912), a sustinut afirmarea noii directii estetice. Intre anii 1914 si 1919 a ocupat functiile de sef al Biroului de Presa si director de cabinet in cadrul Ministerului de Interne, iar intre 1922 si 1940 a fost director general in Ministerul Cultelor si Artelor. In 1923 a initiat deschiderea primului
Salon Oficial de Pictura, iar in 1926 a devenit director al Teatrului National din Bucuresti. Ca recunoastere a activitatii sale literare, a primit, in 1928, Premiul National pentru Poezie.
Opera lui Ion Minulescu cuprinde poezie, proza si dramaturgie. In poezie, volumul Romante pentru mai tarziu (1908) reprezinta un moment de referinta al simbolismului romanesc, prin promovarea versului liber si prin innoirea limbajului poetic, in timp ce volumele Strofe pentru toata lumea (1930) si Nu sunt ce par a fi (1936) marcheaza o orientare tot mai accentuata spre grotesc si ironie.
In proza, volumele Casa cu geamurile portocalii (1908), Masti de bronz si lampioane de portelan (1920) si Cetiti-le noaptea (1930) reunesc povestiri cu atmosfera simbolista si decadenta, adesea strabatute de accente fantastice. Dintre romanele sale se remarca Rosu, galben si albastru (1924), Corigent la limba romana (1928) si 3 si cu Rezeda 4 (1933).
In dramaturgie, Minulescu se evidentiaza prin piese de factura moderna, precum Omul care trebuie sa moara (Ciracul lui Hegesias), Manechinul sentimental, Allegro ma non troppo si Amantul anonim, opere influentate de tehnicile teatrale moderne si de modelul pirandellian. Prin intreaga sa activitate, Ion Minulescu ramane una dintre personalitatile complexe si reprezentative ale culturii romanesti interbelice.
Revenind la romanul cu accente autobiografice Corigent la limba romana, precum si la proza lui Ion Minulescu, trebuie mentionat faptul ca viziunea scriitorului asupra literaturii si a rolului acesteia era cat se poate de simpla. Din perspectiva sa, literatura are inainte de toate menirea de a incanta si de a captiva cititorul. Ea nu urmareste profunzimi filosofice sau morale, ci pune accentul pe libertatea imaginatiei, pe seductia artistica si pe placerea estetica, cultivand o aparenta frivolitate care, sustinuta de talent, a dat nastere unei opere originale si atragatoare.
Publicat in 1928, cand autorul avea 47 de ani, Corigent la limba romana este un roman cu accente autobiografice in care Ion Minulescu evoca, cu nostalgie si cu un discret spirit de fanfaronada, adolescenta sa petrecuta la Pitesti, perioada studiilor facute la Bucuresti, anii petrecuti la Paris, unde pleaca sa studieze Dreptul, peregrinarile prin Italia si revenirea in tara si incercarea de a-si construi o cariera. Romanul urmareste experientele unui licean pasionat de poezie, surprinzand primele sale aventuri amoroase si procesul de maturizare afectiva si sentimentala. Chiar daca unele intamplari au fost modificate de scriitor pentru a spori placerea lecturii, el insusi recunoaste spre finalul romanului, ca toate povestile relatate in carte, sunt in egala masura adevarate:
„E poate singura intamplare din vieata mea care merita sa fie povestita exact, asa cum a fost. Pe celelalte le-am mai literalizat eu... Asta, insa, nu insemna ca n-au fost si ele tot atat de adevarate.”
Aceasta afirmatie contrazice opinia criticului Alex Stefanescu care considera ca romanul este „vag autobiografic”, chiar daca se confirma faptul ca realitatea este adesea deformata de imaginatie si de spiritul ludic al autorului.
Desi Corigent la limba romana nu este, poate, cel mai izbutit roman autobiografic din literatura romana, el pastreaza, pentru orice cititor care se cauta pe sine devorand cu nesat carti din cele mai diverse literaturi – rusa, japoneza, engleza, franceza, coreeana, norvegiana sau turca –, acel gust inconfundabil de… acasa. Iar literatura romana, redescoperita la varste mai inaintate, dupa intalnirea cu marii autori ai literaturii universale, dobandeste un farmec aparte, greu de egalat.
Romanul nu este impartit pe capitole, fiind doar o poveste care curge si strabate cu repeziciune anii copilariei si tineretii autorului.

RECENZII