Noaptea nu e intuneric - Catalin-Iulian Andrioaie

Nascut la Botosani, intr-o „zi cu ochelari de soare” – 13 iulie 1986, Catalin Andrioaie intra sfios in lumea literara romaneasca, debutand in 2011, la editura Brumar, cu volumul de proza scurta, Noaptea nu e intuneric.
Cele 20 de povestiri alegorice, cu puternice amprente filosofice, motivationale si inspirationalete lasa cu zambetul pe buze si cu un aer meditativ, de intelegere a elementelor care conteaza cel mai mult in viata. Noaptea nu e intuneric iti trezeste toate simturile, toate trairile pe care ti le-ai cenzurat, visurile pe care le-ai abandonat, iti provoaca dorinta de a spune lucruri pe care nu ai avut niciodata curajul sa le lasi sa treaca dincolo de stadiul gandirii. Noaptea nu e intuneric iti „decenzureaza” emotiile, alaturandu-se, putem spune, urmelor lui Paulo Coelho sau ale lui Milan Kundera, prin modalitatea de abordare a subiectelor si prin esenta acestora.
Volumul este realizat intr-o maniera atat romantica, cat si clasica, invaluite in curentul realist. Constructia polivalenta a volumului reiese din perspectiva holistica asupra realitatii obiective expusa intr-o maniera subiectiva, din imbinarea stilurilor narative si a efectelor stilistice, din realizarea povestirii in rama, conturand imaginea unica a unei realitati careia, la final, i se modifica brusc sensul, luand o turnura inedita si neprevazuta.
La inceputul lecturii, totul pare simplu si normal, insa pe masura ce te scufunzi in carte, realizezi ca totul capata alta nuanta, ca pe langa intrebarile pe care le propune mascat autorul, iti rasuna altele zeci – la care nu gasesti raspuns. In prima povestire, personajul se intreaba: „Dar oare nebunia ce e? E nebun unul care se intreaba orice sau unul care nu se intreaba decat ceva la care are raspuns?” (Multumesc, p. 7), pe parcursul opului ivindu-se si staruind intrebari despre oameni, viata, moarte, zambet, credinta, familie, modestie, dragoste si, nu in ultimul rand, despre sine.