O intamplare cu Tamara Petrov - Pr. Dimitrie Bejan

„Noi nu suntem doar materie vie, ci si spirit viu, iar spiritul, deci ratiunea, vointa si sentimentele innobilate trebuie sa comande si sa domine viata noastra. Spiritul trebuie sa comande creierul. Abia in acest caz suntem pe scara suitoare catre supraom, catre adevarata umanitate, catre sfintenie.” 

In aceasta carte, parintele Dimitrie Bejan isi aminteste de o fosta eleva cu care se intalneste de mai multe ori pe parcursul vietii: la scoala, fiindu-i profesor, la nunta ei, in tren si in parc.

Eleva Tamara Petrov era o lipoveanca, nici lenesa, nici indolenta, dar mai domoala. Dar mintea ei lucra si uneori, chiar cand nu te asteptai, dadea niste raspunsuri de te mirai de unde le-a scos. Ba, uneori era chiar obraznica, permitandu-si cate o gluma.

Inca de eleva isi dorea sa traiasca viata, visa cu ochii deschisi la iubire. Era indignata de faptul ca in cei opt ani de liceu nimeni nu le-a spus lor, elevilor, nimic despre coltul ierbii si despre visurile si problemele tineretii. Ii era frica ca ea si colegele ei, mai tarziu, se vor lovi singure de viata si vor culege roadele nestiintei lor si ale neatentiei profesoarelor, care nu le-au zis nimic.

Cu acest prilej, profesorul Dimitrie Bejan le-a spus ca natura este un pedagog  brutal si cunostintele pe care ti le pune ea dispozitie fatis nu sunt destule. Le-a indemnat pe tinerele fete sa nu dea curs instinctelor, tocmai pentru ca sunt oarbe. „Noi, oamenii, spre deosebire de restul naturii, prin ratiunea cu care suntem dotati, dar si prin vointa, supunem instinctele si le dirijam catre bine, catre frumosul moral. Noi privim in sus. La noi, oamenii, nu instinctul primeaza, ci gandirea. Sentimentele le innobileaza, iar vointa creeaza frumosul moral. Noi nu suntem doar materie vie, ci si spirit viu, iar spiritul, deci ratiunea, vointa si sentimentele innobilate trebuie sa comande si sa domine viata noastra. Spiritul trebuie sa comande creierul. Abia in acest caz suntem pe scara suitoare catre supraom, catre adevarata umanitate, catre sfintenie”, afirma parintele Dimitrie Bejan in carte.  

Parintele Dimitrie Bejan este un autor cu un remarcabil talent literar, pe care viata l-a supus unor incercari cumplite. Destin unic si veritabil model de asumare a suferintei, si-a trait viata in mare masura in captivitate, mai intai in gulagul rusesc, iar mai apoi in cel din propria tara, a reusit ceea ce foarte putini oameni reusesc: sa anuleze prapastia dintre suferinta ca dezumanizare si suferinta ca umanizare.  

Viata Tamarei a fost una zbuciumata. Lecturand cartea, veti putea afla cum a facut ea fata situatiilor tragice din existenta sa.

La ultima intalnire din parc, cand era deja pensionara, Tamara Petrov marturiseste ca unele colege au ajuns sus pe scara sociala, dar ea a reusit mai mult decat toate la un loc. A ajuns la pacea inimii, cand toate sufletele tac si-n suflet se stabileste Duhul lui Iisus, Care iti daruieste armonie interioara, incat devii atotiertator si atotintelegator. A iertat viata care i-a  rapit tineretea.