O masa fara scaune - Luminita Rusu

Iti scriu sa te intreb. Sa te intreb ce te intrebi si tu: de ce? Doar l‑am iubit cum l‑ai iubit si tu! Nu m‑a iubit si n‑a iubit... Si crede ca e fericit!

Si l‑am iubit crezand ca va iubi, sperand ca ma va iubi! Intr‑o zi a plecat... Nu‑mi spune ca n‑a plecat nicaieri, nu‑mi spune ca e la doi pasi de mine... Nu‑mi spune ca nu s‑a schimbat nimic! Stiu ca el e neschimbat, stiu ca tu esti la fel si toti sunt cum erau inainte... Dar eu nu mai sunt eu! N‑am mai fost eu din clipa cand ti‑am spus ca il iubesc. Sau poate abia atunci am devenit eu!