Peisaj din soapte multicolore sau Tandari dintr-o cosmogonie miniaturala - Liviu Lungu

„... vreau sa ascult boarea de muzica discrete din atelierul mesterului care isi intocmeste galeria pentru simeze, scartaitul insinuant al penitelor, soaptele-barfe ale varfului cam bont de creion, fasaitul senzual al pensulelor care mangaie hartia, fosnetul hartiei, pacanitul anemic al vreunui obiect usor si subtire lasat sa cada pe masa de lucru, cate un oftat de preaplin si, intermitenta, bombaneala ca un descantec. Panaceul oricarui veteran reactivat, uitat in postul care va mai proteja atatea zile comoara stimei pe locul ei, veteran singur, poate chiar prizonier in locuinta lacustra.”

„…ca lucrurile, in lume, asa cum se vad sau altfel, sunt de se intorc la ele unele dintr‑alea care s‑au petrecut odata, care altfel degeaba si‑ar cauta oamenii, iar acolo sau dincolo, unde se invalmaseste locul, se invalmasesc si ale trecutului, si ale venitorelui, ard ochii si sparg timpanele si numai un nebun sau om cu dar de la Dumnezeu, nu stii de unde sare, le poate descalci, pe limba lui, ca sa apara nebun sau daruit cu inca o masura.”

Nu ne astepta, Ioane Atanasiule, avem fuscei doar pana la primul cer…