Privighetoarea mecanica - Gilda Valcan

Atenta la transformarile petrecute in poezia europeana, Gilda Valcan aprofundeaza limbajul poetic in cheie neomoderna si poeziile ei il interpeleaza pe cititor, impunandu-i experienta unui univers nou ce isi propune sa zdruncine principiile a tot ce e considerat ferm, sigur, comun si trivial, riscand chiar sa frizeze nebunia. Universul ei poetic, fondat pe ceva ce n-are de-a face cu definitul, cunoscutul si reprezentabilul, atesta un dialog mereu in act cu un interlocutor, un conflict perma-nent in actiune, modalitatea ei de a se da in fiinta. Numind lumea inconjuratoare, Gilda Valcan intra in dialog cu ea; apelul ei se deschide in cuvantul poetic, dand un spatiu si o voce fiintei intr-o descoperire continua. Versurile poetei demonstreaza o pluralitate si simultaneitate de interese tematice si atitudini stilistice: de la tragedie la inventia fantasmatica, cu fatete simbolice, de gust amar, cateodata grotesc, cu accente populare, pana la elaborarea extrem de rafinata a unor sugestii extraor-dinare despre existenta si gandire.

Irma Carannante

RECENZII