Scoala Ardeleana. Antologie de texte (1743-1830). Vol. 1-4 - Eugen Pavel

Inceputul spiritualitatii romanesti moderne este marcat de miscarea Scolii Ardelene, curent ideologic si cultural care coincide cu o renastere identitara fara precedent, cu o trezire a constiintei de sine a unei natiuni aflate multe veacuri la marginea istoriei. Prin conectarea la un program umanist-emancipator, carturarul roman isi afirma, in acelasi timp, inca din primele decenii ale secolului al XVIII-lea, statutul de homo europaeus, deschis spre universalitate.

Studierea acestei epoci ne dezvaluie un adevarat tezaur de gandire si simtire romaneasca, a carui cunoastere are pentru fiecare generatie resorturi intelectuale si formative multiple, deloc inactuale. Vom descoperi in operele iluministe pagini dense de istorie, limba si cultura nationala, de filosofie si teologie morala, de literatura artistica si stiintifica, unele perimate estetic, avand insa valori expresive ineluctabile, a caror valorificare pe baza unei relecturi proaspete si avizate, direct din sursele primare, s-a impus cu acuitate. Iata de ce o noua lectura a scrierilor care se revendica de la creatia iluminista transilvaneana, tiparituri si manuscrise, edite si inedite, in consonanta cu stadiul actual al istoriografiei si filologiei romanesti, si, implicit, alcatuirea unei crestomatii de referinta a devenit un demers stringent. Antologia este centrata in jurul corifeilor Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ioan Budai-Deleanu, secondati de medicii polihistori Ioan Piuariu-Molnar si Vasile Popp, de moralistul si revizorul Lexiconului budan, Ioan Teodorovici, de stihuitorii naivi Vasile Aaron si Ioan Barac, de teologii Petru Pavel Aaron, Gherontie Cotore si Grigore Maior sau de gramaticianul Radu Tempea. Li se aduga banatenii, atat de incisivi, Paul Iorgovici, Constantin Diaconovici-Loga, Pavel Vasici-Ungurean, Damaschin Bojinca si Dimitrie Tichindeal, fabulistul cu „gura de aur”, precum si alte nume mai mult sau mai putin cunoscute.

Noua antologie Scoala Ardeleana isi propune sa restituie o mare parte din opera reprezentantilor acestei miscari de rasunet, fiind cuprinse, integral sau fragmentar, 197 de scrieri, respectiv 28 de texte istorice, 32 lingvistice, 39 literare, 47 teologice si religioase, 6 filosofice si 45 didactice si instructive, insotite de note si comentarii, alaturi de 153 de ilustratii.

Aparent eterogena, epoca „Luminilor” transilvane trebuie perceputa in toata complexitatea ei, relevanta prin impactul produs in spiritualitatea romaneasca din veacul al XVIII-lea. Nu intamplator, animatorilor miscarii li se vor conferi frecvent in istoriografie calificative mitologizante, de factura romantica, fiind denumiti „apostoli ai regeneratiunei romanesti” (Al. Papiu-Ilarian), „corifeii si desteptatorii literaturei romane” (T. Cipariu) sau „evanghelistii religiei noua” (N. Iorga). Scoala Ardeleana se defineste, prin urmare, ca un curent generat pe baza unor afinitati ideologice asumate, o sinteza umanista de anvergura, cu texte scrise in limba romana si in limba latina, in principal, de o mare diversitate ideativa si stilistica, o opera in care sacrul coexista cu profanul, teologia cu rationalismul, conceptele teoretice cu ideile practice, reformatoare, discursul polemic cu cel analitic, spiritul critic partizan cu cel introspectiv, meditativ, imaginarul baroc cu recuzita preromantica, oferind imaginea eclatanta a primei perioade a modernitatii romanesti. (EUGEN PAVEL)

RECENZII