Sonete - Marin Sorescu

„Continutul sonetelor lui Marin Sorescu intereseaza prin autenticitatea unor trairi mereu actuale: unele motive vin din Antichitate, traverseaza cateva epoci si poposesc in contemporaneitate. Eros, reflectie grava, neliniste, satira, demnitatea trairii, mituri si motive biblice si istorice – toate purtand pecetea unui eu novator. Orizontul ideatic se regaseste in actul creatiei – poetul cultiva metrici diferite, exista aici o arta a concentrarii esentelor, dar si un univers de imagini inedite. Imaginarul tuteleaza fiecare impuls poetic.“ George Sorescu

SUNT EU MEREU

In mine e un dram de departare
Ce tot m-alearga ca argintul viu.
Sub pasi imi fuge timpul, iute schiu,
In fata-mi cand un munte, cand o mare.

Sunt eu mereu? Ma uit si una stiu:
Alcatuit din trasaturi bizare,
Din mozaic o pietricica doare,
Mutand-o, ma tot schimb din tata-n fiu.

Si-aceasta departare, acest hram,
Ce-l port in mine, sambure de foc,
Deopotriva mi-e si bat si ham,

Ma-ndeamna si struneste – si-i un joc
Mai vicios ca jocul de noroc –
Si eu, pe mine, cui sa ma reclam?