Texistente. Fiinta poeziei - Alexandru Burlacu

Ctitorirea universului artistic al poeziei lui Vieru sta sub semnul continuitatii spirituale, iata de ce vocea lui se contopeste cu vocile predecesorilor: a poetului anonim, a lui Eminescu, Arghezi, Blaga, Bacovia, Stanescu, Sorescu etc. Nu intamplator, imaginea obsesiva a casei (ca axis mundi) implica in mod firesc, intr-o forma esentializata, memoria poetica in expresii ca acestea: „E-atata tacere/ In casa mumei/ Cat se-aude in jur murmurand/ Plansetul humei”; sau: „Esti apa lina/ Din care-si „bea fiinta” al/ Sperantei curcubeu”; sau: „Mai intai sa fii samanta” etc.