Zana iernii - Ion Tomoiaga

Afara ninge iar si fulgii se astern,
Si noaptea-ncet se lasa cuprinsa de mister.
Totul parca geme si geme-ntreg pamantul,
Si nimeni nu mai misca, se-aude numai vantul.

Primisem ca o floare botezul iernii aspre
Si, prins ca-ntr-o valtoare, ma rog, inghet si-astept,
Iar inima mi-e trista si stau in asteptare
S-apara zana iernii, s-o strang incet la piept.

Iubirea-ti este pura si gandul ti-e curat,
Si gura ta cea dulce mereu m-a imbatat,
As vrea sa-ti simt privirea si sanii sa ti-i mangai,
Sa-ti cada-n valuri parul, sa-ti mangai si genunchii.

Sa-ti sorb iubirea toata si tot ce ai in tine…
Iubirea este totul si totul e iubire.
Hai vino tu, iubito, in ale mele brate,
Sa iti sarut si parul, sa te sarut pe pleoape!

Ti-e teama de iubire, de dragoste curata?
Si simti c-a ta iubire ramane-ndurerata?
Cand inima te-ndeamna, primeste-ma la tine,
Iubirea adevarata o data-n viata vine.

Si stand pe pieptul moale, mereu sa ma dezmierzi
Si sa-mi oferi chiar totul, iubito! Tu ce crezi?
Cand totul de afara e iar batut de vant,
O dragoste frumoasa se naste pe pamant.

RECENZII