Comunismul, o trauma culturala - Claudia‑Florentina Dobre

Memorie, post-memorie, contra-memorie

Perioada comunista reprezinta o trauma istorica pentru societatea romaneasca. Remodelarea si/sau distrugerea comunitatilor, a institutiilor, a obiceiurilor ancestrale si a valorilor de tip occidental, precum si suferinta provocata unor categorii de indivizi au afectat intreaga structura sociala. Efectele acestor schimbari dramatice instituite de ingineria sociala comunista pot fi constatate si azi, la aproape 40 de ani de la caderea regimului: anomia, lipsa spiritului civic, neincrederea in institutii, dezorganizarea administrativa, impostura etc.
Dupa caderea regimului in decembrie 1989, un numar redus de actori sociali, disidenti, persoane persecutate, marginalizate sau doar animate de un spirit de libertate au constientizat trauma istorica traversata de Romania. Reprezentand o infima parte din cele cca. 2 milioane de persoane persecutate in perioada comunista, acestia au incercat, prin discurs, legislatie si actiuni publice, sa transforme perioada comunista intr‑o trauma culturala.
Initiat chiar din ianuarie 1990, procesul de transformare a suferintei celor persecutati si a urmasilor acestora intr‑o trauma culturala cu rol identitar si justitiar a fost unul lent si limitat social. De‑a lungul celor 37 de ani care au trecut de la caderea comunismului, acest proces a cunoscut numeroase piedici si intarzieri. Condamnarea comunismului ca regim „ilegitim si criminal” pe 18 decembrie 2006, precum si alinierea Romaniei la valorile comunitare europene a accelerat acest proces si i‑a dat noi valente si sensuri. (din „Introducere”)

RECENZII