„Luarea imperiului” Revolutia transilvaneana de la finele primului razboi mondial - Andreea Dancila Ineoan

Cand se sfarseste cu adevarat un razboi? Odata cu semnaturile generalilor pe actele de armistitiu? Cand soldatii ajung de pe front acasa? Cat de localizabil in timp este sfarsitul unei conflagratii militare? Cum se poate defini perioada post‑armistitiu ante‑conferinta de pace? Ce se intampla, de fapt, intr‑un astfel de interval suspendat? Cum se pot gestiona reprezentarile diabolizate ale inamicilor nationali in perioada post‑razboi? In ce se transforma experienta belica imediat dupa demobilizare? Cat de functionala e demobilizarea militara si cat de rezistenta e cea culturala a fostilor combatanti? Ce a insemnat acomodarea cu o cultura a razboiului pentru societatea transilvaneana? Cum s‑a realizat iesirea din razboi in spatiul romanesc ex‑imperial?
Acest studiu a pornit de la astfel de interogatii, ce tin mai degraba de asumarea unei priviri culturale asupra razboiului si a reverberatiilor sale de la finele anului 1918.
Pentru o parte considerabila a Europei Central‑Rasaritene, sfarsitul Primului Razboi Mondial nu a insemnat inertial si recuplarea la proiecte de refacere pasnica a societatilor ex‑beligerante. Dimpotriva. Pe fundalul prabusirii Monarhiei Austro‑Ungare s‑au consumat in acest spatiu puternice miscari politico‑sociale, ce urmareau o noua asezare a starilor mult schimbate dupa razboi, o reconfigurare politica a vechii lumi. Experienta Marelui Razboi s‑a prelungit, de fapt, intr‑un continuum de razboaie civile si revolutii care au bulversat acest teritoriu intre anii 1918–1923. Tot mai multi istorici sunt de parere ca, pentru Europa Centrala si de Est, data de 11 noiembrie 1918 nu ar trebui sa mai fie considerata drept reper pentru finalul razboiului, intersectia de razboi cu revolutie prelungind aici o stare de conflict inca mult timp dupa. (din „Introducere”)

RECENZII