Eseu despre metoda filozofica. Poate gasi filozofia o iesire din starea de descumpanire? - R. G. Collingwood

Traducere: D. G. Stoianovici

 

Lucrarea lui R. G. Collingwood reprezinta unul dintre cele mai importante tratate de metafilozofie aparute in prima jumatate a secolului XX, intr-o epoca in care filozofia se gasea intr-o stare de descumpanire – exprimata cel mai concret de atacurile pozitivismului logic la adresa principiilor sale si a domeniului sau de aplicabilitate. Cu o eleganta aparte a scriiturii, autorul expune ratiunile pentru care filozofia constituie o disciplina autonoma, cu o metoda deosebita si o tematica diferita de cele ale stiintelor naturii si ale stiintelor exacte, exprimandu-si speranta ca, prin reconsiderarea problemei metodei sale, filozofia va pasi din nou pe calea progresului.

„Configuratiile verbale ale filozofului sunt construite doar spre a da in vileag gandul pe care-l exprima si au valoare nu in sine, ci ca mijloace in vederea acestui scop. Arta prozatorului este o arta care trebuie sa se camufleze si sa produca nu un giuvaier de privit pentru propria-i frumusete, ci un cristal in ale carui profunzimi gandirea sa poata fi vazuta fara distorsiuni sau confuzie; iar scriitorul filozof, el mai cu seama, imita nu mestesugul bijutierului, ci pe cel al slefuitorului de lentile.“ (R. G. COLLINGWOOD)

 

ROBIN GEORGE COLLINGWOOD (1889–1943) a fost un filozof, istoric si arheolog britanic, cu importante contributii in domeniul esteticii, al metodologiei filozofice si al filozofiei istoriei. In anii 1950–1960, viziunea sa asupra filozofiei istoriei a fost un element important in cadrul dezbaterii privind natura explicatiei in cuprinsul stiintelor sociale si posibilitatea ca acestea sa fie reduse la explicatii specifice stiintelor naturii. Este totodata autorul unuia dintre cele mai importante tratate de metafilozofie aparute in prima jumatate a secolului XX, Eseu despre metoda filozofica (1933), o valoroasa incercare de a expune ratiunile pentru care filozofia constituie o disciplina autonoma, cu o metoda deosebita si o tematica diferita de cele ale stiintelor naturii si ale stiintelor exacte. Descris adesea drept un reprezentant al idealismului britanic, i se face prin aceasta o nedreptate, caci o astfel de eticheta nu surprinde tipul sau aparte de idealism, mai degraba conceptual decat metafizic. De altfel, in corespondenta sa cu filozoful Gilbert Ryle, Collingwood respinge explicit eticheta de „idealist“, intrucat nu era un partizan al presupozitiilor ultrarationaliste pe baza carora se structurase idealismul britanic la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. De la mijlocul anilor 1930, s-a lansat intr-un dialog constant cu nou-aparutul curent al filozofiei analitice. A atacat ipoteza de tip neoempirist care predomina in etapele timpurii ale filozofiei analitice si a sustinut o transformare logico-epistemologica a metafizicii, de la o cercetare asupra fiintei (sau ontologie) la o cercetare a presupozitiilor absolute sau principiilor euristice care guverneaza diferitele forme de investigatie. Reforma epistemologica pe care Collingwood o aduce in metafizica asigura un rol si o tematica distincte pentru investigatia de tip filozofic, ceea ce il distanteaza pe acest ganditor de moda vremii, care fie prezenta o conceptie strict terapeutica asupra filozofiei, fie reducea filozofia la o analiza a limbajului.
Principalele lucrari: Religion and Philosophy (1916), Speculum Mentis; or, The Map of Knowledge (1924), Outlines of a Philosophy of Art (1925), An Essay on Philosophical Method (1933), The Principles of Art (1938), An Essay on Metaphysics (1940), The New Leviathan (1942), The Idea of Nature (1945), The Idea of History (1946), Essays in the Philosophy of Art (1964), Essays in the Philosophy of History (1965), Essays in Political Philosophy (1989).