Gramatica in context. Modalitate de dezvoltare a competentelor de comunicare. Didactica limbii franceze - Valentin Cretu

Lucrarea de fata,  Gramatica in context – modalitate de dezvoltare a competentelor de comunicare, impleteste in mod fericit pasiunea pentru predarea limbii franceze cu aceea pentru cercetare, reusind sa atraga atentia asupra unei problematici esentiale cu care se confrunta in prezent profesorii de limbi moderne, respectiv predarea gramaticii.
Teza are drept tema predarea gramaticii limbii franceze in context, autorul considerand ca, data fiind perceptia legata de dificultatea gramaticii franceze, o abordare care sa-i motiveze pe elevi ar putea contribui la obtinerea unor rezultate mai bune de catre acestia, atunci cand este vorba despre dezvoltarea competentelor de comunicare. Dincolo de demersul de cercetare propriu-zis, lucrarea se dovedeste actuala si prin evidentierea unui aspect al procesului de invatamant care, considerat la justa sa valoare, are potentialul de a avea consecinte pozitive asupra acestuia. Atentia autorului se concentreaza asupra modalitatii de a integra gramatica intr-un context care sa favorizeze nu o exersare standardizata, monotona, ci o practica eficienta a limbii care sa-i ajute pe elevi sa devina utilizatori avizati ai limbii astfel incat sa poata sa duca la bun sfarsit diferite tipuri de sarcini, asa cum preconizeaza, de altfel, si Cadrul European Comun de Referinta pentru Limbile Straine. Desi abordarea pare a viza exclusiv profesorul, continutul tezei demonstreaza ca autorul dovedeste un interes deosebit pentru elev, urmarind motivarea acestuia si, implicit, imbunatatirea competentelor sale. Dorim sa subliniem unul dintre meritele lucrarii este acela de a propune o solutie cu privire la predarea gramaticii, astfel incat aceasta sa sustina comunicarea. Consideram totodata ca teza este bine-venita cu atat mai mult cu cat cercetarile cu privire la felul in care limba franceza este predata in prezent sunt necesare dat fiind contextul general care arata ca interesul pentru aceasta limba straina este in scadere.
Din perspectiva metodologiei de cercetare la care recurge autorul, remarcam faptul ca aceasta vizeaza, pentru a documenta conceptele specifice didacticii limbii si literaturii franceze, lucrari recente specifice acestui camp de analiza, dintre care mentionam numai: Claire BOURGUIGNON, Pour enseigner les langues avec le CECRL, Delagrave, Paris, 2014; Jean-Pierre CUQ, Isabelle, GRUCA, Cours de didactique du français langue étrangère- 4e édition, PUG, Paris, 2018; Béatrice, JEANNOT- FOURCAUD, Antoine DELCROIX, Marie- Paule POGGI, Contextes, effets de contextes et didactique des langues, L’Harmattan, Paris, 2014.
Ipoteza de cercetare de la care autorul pleaca este aceea ca „predarea contextualizata a gramaticii franceze cu ajutorul unor activitati comunicative motivante, poate duce la dezvoltarea competentelor de comunicare ale elevilor, la aceasta limba.”
Intr-un demers bine articulat, lucrarea include patru capitole, asigurand coerenta necesara lecturii prin abordarea graduala a subiectului.
Argumentul lucrarii aduce in atentia cititorului termenii-cheie ai cercetarii: gramatica, metodologiile de predare a limbii franceze, conceptul de „context”, prezentand totodata pe scurt si coordonatele specifice metodologiei de cercetare, respectiv ipoteza, scopul si obiectivele lucrarii, metodele preconizate a fi utilizate, abordarea propusa, structura tezei, precum si unele limitari pe care autorul le anticipeaza. Mentionam claritatea cu care scopul si obiectivele cercetarii sunt formulate, aceasta vizand sa analizeze „masura in care, prin diferite tipuri de demersuri didactice centrate pe conceptul de context, gramatica actioneaza ca modalitate, mijloc in dezvoltarea competentelor de comunicare (orala si scrisa) in limba franceza, fiind liantul dintre elementele de vocabular si actele de vorbire”.
Mentionam ca lucrarea are obiective clar formulate, dintre acestea remarcandu-se: identificarea si analizarea stadiului actual al predarii-invatarii limbii franceze, studierea modului in care gramatica limbii franceze este predata plecand de la perceptia pe care profesorii o au cu privire la acest subiect si pilotarea urmata de evaluarea eficientei unui set de secvente didactice propuse pentru verificarea ipotezei de lucru.
Primul capitol denumit Premize ale cercetarii fundamenteaza abordarea teoretica si practica a lucrarii, prezentand motivatia acesteia din perspectiva conditiilor sociale si politice, acestea impunand reconfigurarea modului de predare a gramaticii limbii franceze. Astfel, cercetarea porneste de la ipoteza ca integrarea gramaticii intr-un context comunicativ poate stimula motivatia elevilor si poate facilita procesul de invatare. Gramatica nu este privita aici ca un scop, ci ca un mijloc esential pentru dezvoltarea competentelor de comunicare, atat in scris, cat si oral. In acest sens, capitolul se concentreaza asupra factorilor care influenteaza invatarea limbii franceze, precum politicile lingvistice europene, noile competente cerute de societatea globalizata si realitatile educationale specifice din Romania.
Avand in vedere faptul ca limbile straine sunt studiate intr-un context multicultural european, este important ca predarea limbii franceze sa evolueze dincolo de metodele traditionale, adaptandu-se la cerintele actuale de comunicare functionala si fluenta. Intr-unul din subcapitole, Stadiul actual al predarii limbii franceze. Predarea limbii franceze in Romania (date statistice), autorul recurge la diferite surse interne si internationale, dintre acestea deosebit de importante fiind studiul Eurydice (2023), Raportul OCDE, statisticile efectuate de Institutul National de Statistica, pentru a contura importanta pe care o are limba franceza ca limba straina studiata in scoala romaneasca. Avand in vedere datele analizate, limba franceza devine din ce in ce mai mult limba 2, fiind inlocuita de limba engleza in calitatea sa de limba straina 1. Acest lucru este relevant si la nivelul judetului Ilfov asupra caruia se concentreaza autorul si unde acesta constata ca, daca in 2007, limba franceza era limba 1 in toate scolile, aceasta ramane limba 1 numai in doua scoli in 2021.
Cel de-al doilea capitol al cartii, Elemente de didactica a limbii franceze, include fundamentele teoretice ale partii aplicative ale acesteia, facand referire la notiunile pe care autorul le va utiliza pentru construirea, pilotarea si analizarea secventelor didactice. Demersul porneste de la general catre particular, oferind o imagine a instrumentelor specifice didacticii limbii franceze, dar si asupra rolului profesorului in procesul de invatare, acesta fiind esential in special in cazul in care se doreste implementarea unor maniere diferite de predare a limbii franceze. Acesta este analizat in contextul invatarii limbii franceze ca facilitator, ghid si model. Capitolul explica modul in care profesorul isi poate adapta stilul de predare pentru a raspunde cerintelor elevilor, avand in vedere diversitatea stilurilor de invatare si necesitatea de a stimula motivatia intrinseca. Remarcam in mod deosebit modalitatea in care exercitiile sunt abordate prin comparatie cu activitatile comunicative, prin prezentarea avantajelor si dezavantajelor fiecareia dintre aceste categorii. Analiza extrem de minutioasa are in vedere diferite aspecte precum timpul, managementul clasei, dezvoltarea competentelor, feed-back-ul oferit etc. si pregateste, de fapt, activitatile propuse in partea aplicativa a lucrarii, destinate pilotarii in cadrul secventelor didactice.
Capitolul al treilea include sub titlul  Gramatica – parte componenta a predarii limbii franceze in scoala o analiza a conceptului de ”gramatica” mai putin din perspectiva teoretica oferita de lingvistica si mai mult din aceea a aplicarii sale la contextul didactic.  Cu toate acestea, autorul mentioneaza cercetatori de referinta  care au avut de-a lungul timpului contributii esentiale la dezvoltarea teoriilor lingvistice precum Chomsky. Ceea ce intereseaza in mod deosebit din perspectiva prezentei lucrari este abordarea diferitelor tipuri de gramatica si a elementelor specifice acestora, dar, mai ales, a modului in care un anumit tip de gramatica poate fi utilizat mai mult sau mai putin din perspectiva predarii unei limbi straine. Subcapitolul este interesant prin faptul ca aduce in atentie beneficiile pe care un profesor de limba straine le are ca urmare a utilizarii unui anumit tip de gramatica, intr-un anumit moment al demersului didactic. De la gramatica prescriptiva la cea comparativa, autorul ofera o sinteza a tipurilor de gramatica, mentionand gramatica de predare, de invatare, de referinta, pedagogica/didactica. Astfel, se ajunge la ideea ca ”o categorie aparte de gramatici care deservesc scopuri didactice” s-a desprins ca urmare a modificarii perspectivei de-a lungul timpului, precum si a inclinarii balantei, atunci cand se are in vedere procesul educativ, catre o abordare de tip pedagogic si pragmatic. Referintele la care apeleaza autorul sunt unele reprezentative (Grammaire méthodique du français, Nouvelle Grammaire du Français, Le Bon Usage, Grevisse de l’enseignant), iar concluzia la care se ajunge este una clara care arata ca din perspectiva didactica ”este extrem de important ca partea stiintifica sa fie adecvat prezentata si sa ajunga sa fie inteleasa si utilizata de fiecare dintre elevii carora le este adresata”. Subliniem dorinta autorului de a evidentia un aspect fundamental pentru predarea si invatarea unei limbi straine, respectiv acela ca un concept teoretic necesar trebuie transpus, transformat, prelucrat astfel incat sa ajunga la elevi; autorul merge insa dincolo de o apreciere generica, accentuand ideea ca acest concept trebuie sa fie insusit si aplicat de catre toti elevii, transmitandu-se opinia conform careia abordarea unui anume concept trebuie facuta in mod diferentiat, adaptat fiecarui elev si strategiilor de invatare pe care acesta le utilizeaza.
Autorul isi continua analiza propunand o abordare critica a locului ocupat de gramatica in metodologiile de predare a limbilor straine, de la metoda ”Gramatica-Traducere” si pana la abordarea actionala preconizata prin Cadrul European Comun de Referinta pentru Limbi. In urma acestei analize, se realizeaza o sinteza a aspectelor gramaticale vizate si a tipurilor de exercitii preferate. Aceasta este ocazia perfecta pentru autor de a sublinia elementele fundamentale ale abordarii actionale, respectiv competentele, tipurile de competente, nivelurile de competenta, dar si de a identifica modul in care CECRL se raporteaza la gramatica in diferitele parti ale sale. Consideram demna de mentionat abordarea teoretico-pratica pe care autorul o propune in legatura cu unele paradigme ale invatarii (modelul behaviorist, modelul constructivist, modelul cognitivist). Se realizeaza, mai intai o prezentare comparativa a acestora, in functie de anumite criterii, pentru ca ulterior, autorul sa arate, oferind si exemple concrete aplicate la predarea limbii franceze, ce elemente si sub ce forme se pot folosi pentru predarea gramaticii. In acelasi scop, se acorda atentie si invatarii prin actiune si interactiune, intrucat autorul considera ca aceasta presupune ” activarea unui cumul de elemente care sa conduca la contextualizare, la trecerea peste barierele mediului inconjurator, la cele mai bune strategii si la cele mai bune abilitati dobandite sau gandite, pentru a putea oferi solutii problemei supuse atentiei si care asigura progresul elevului.”
Pentru o ancorare clara in contextul educational romanesc, se analizeaza si modalitatea in care gramatica este integrata in programele scolare in vigoare, cu atat mai mult cu cat, asa cum arata si autorul, acestea au suferit diferite tipuri de schimbari de-a lungul timpului. Remarcam aici, ceea ce ne si bucura din perspectiva utilitatii tezei pe scara larga, o sinteza critica a evolutiei programelor scolare pe o perioada de 10 ani, din 2004 si pana in 2014, cand au fost aprobate ultimele programe:” elementele de gramatica sunt descrise amanuntit, fara a se realiza o conexiune explicita intre functiile comunicative si elementele de gramatica pe care le-ar putea implica”. Analiza acestor documente (obligatorii pentru sistemul de educatie) furnizeaza autorului si argumentele necesare pentru dezvoltarea abordarii contextualizate pe care o sustine si o propune, intrucat el constata clar ca programele au evoluat exact spre o integrare a gramaticii in comunicare, aceasta insa fiind sustinuta doar la nivel legislativ, intrucat nu exista instrumente pe care profesorii sa le aiba la indemana pentru a o preda ”in context”, dat fiind faptul ca manualele inca utilizate nu recurg la aceasta. Remarcam in lucrare, asa cum era si de asteptat, o sectiune consistenta dedicata conceptului de ”context” pe care autorul il abordeaza din diferite perspective. Termenul isi regaseste aplicabilitatea la modul general, in diferite activitati, fiind de diferite tipuri, trimitand la diferite realitati. Ceea ce intereseaza insa, din perspectiva prezentei carti, este modalitatea in care contextul poate fi valorificat din perspectiva predarii gramaticii, astfel incat competentele de comunicare ale elevilor sa poata fi imbunatatite. Prin urmare, dincolo de documentarea pe care teza o propune cu privire la acest concept, se face legatura (si consideram aceasta abordare extrem de utila) intre contextul de predare si demersul didactic propriu-zis, autorul fiind constient de faptul ca pentru a ”construi un context adecvat elevilor si sferei lor de interes, insusi demersul nostru didactic trebuie „sa sufere” modificari”. Aceasta abordare (pe care ne-o dorim extinsa la nivelul sistemului romanesc de educatie) este una care demonstreaza nu numai constientizarea unor nevoi, dar si dorinta de imbunatatire. Invatarea prin proiecte, posibila de altfel si pentru elementele de gramatica, este una care trebuie integrata in predare, in corelatie cu anumite notiuni (a se vedea teoria lui Howard Gardner) legate de specificul inteligentei elevilor, rezultatul fiind un demers coerent din perspectiva tematica, gradat, din perspectiva pedagogica si motivant din perspectiva psihologica.
Capitolul al IV-lea reprezinta si partea aplicativa a tezei, contributia exclusiva a autorului, demersul propus fiind sintetizat de titlul Predarea gramaticii in context - studiu de caz - limba franceza. Se prezinta derularea cercetarii, pornindu-se de la ipotezele formulate. Remarcam claritatea studiului si punerea corecta in practica a metodologiei de cercetare alese: fiecare etapa a cercetarii are asociate obiective, metode, esantionul si, acolo unde este cazul, interventia si rezultatele asteptate. Concluziile la care ajunge autorul le confirma pe cele care reies din analiza programelor, respectiv faptul ca, in ciuda existentei la nivel de sistem, a unor directii clare cu privire la abordarea gramaticii, practica demonstreaza altceva; un punct important evidentiat de studiu este legat de predarea predominant deductiva a gramaticii.
Colectarea unor informatii legate de cealalta categorie de actori implicati in procesul didactic, a implicat instrumentarea unui studiu (derulat hibrid, pe perioada pandemiei Covid 19) care a inclus doua clase a X-a, filiera umanista din cadrul unui liceu din judetul Ilfov. Prima parte a studiului a constat in aplicarea unei evaluari initiale care a inclus si verificarea unor notiuni de gramatica; analiza acesteia a dus la propunerea unor masuri ameliorative, pe de o parte, dar si la alegerea clasei la care urma sa se verifice predarea gramaticii in maniera contextualizata. Ulterior, intr-o a doua etapa, masurile respective au fost puse in practica diferit, pentru a se putea analiza progresul realizat; s-a realizat o planificare a unitatilor de invatare, urmand ca acestea sa fie proiectate sub doua forme: una clasica (aplicata la clasa care a obtinut rezultatele cele mai bune la test), cealalta concentrica (la clasa cu rezultate mai putin bune). Remarcam ca proiectarea vizand demersul clasic (prezentat prin rezultatele profesorilor chestionati ca fiind cel utilizat pe scara larga) a inclus exercitii structurale (care se regasesc si in majoritatea manualelor in vigoare), in timp ce proiectarea vizand predarea contextualizata a gramaticii s-a realizat prin raportare la contexte motivationale si la activitati de tip proiect. Autorul alege sa utilizeze o terminologie diferita pentru a ilustra cele doua modalitati de proiectare didactica, folosind termenul de ”proiect didactic” pentru predarea ”traditionala” si pe cel de ”secventa de invatare” pentru abordarea gramaticii prin context. Proiectelor didactice li se asociaza un scenariu didactic si o fisa a elevului si includ mai degraba exercitii comparabile cu cele propuse de manuale, toate elaborate de doctorand. Secventele didactice propuse se raporteaza la aceleasi continuturi ca si proiectele didactice si includ trei componente: partea de proiectare, detalierea demersului didactic si fisa elevului. Fiecare dintre cele trei unitati de invatare alese pentru ilustrarea abordarii contextualizate a gramaticii are un ”stop-cadru” gramatical (o prezentare succinta a elementului de continut gramatical exersat) si propune mai degraba activitati comunicative decat exercitii, scopul final fiind acela ca elevul sa-si insuseasca gramatica intr-o maniera agreabila, gradata, motivanta, facandu-se apel la elemente minimale de teorie, aceasta fiind treptat descoperita prin activitatile propuse, activitati care converg spre tema propusa. Pentru validarea ipotezelor de cercetare, dupa etapa de pilotare a unitatilor de invatare propuse, s-a realizat si masurarea progresului, aceasta fiind realizata din doua perspective, cea a profesorului (prin grile de observare sistematica propuse, grile pe care le regasim completate in anexele tezei) si cea a elevilor (prin testul de evaluare final administrat si care a avut ca scop verificarea ameliorarii anumitor elemente identificate initial ca fiind la un nivel mai scazut decat era necesar). Compararea rezultatelor testului initial cu cele ale testului final au demonstrat (in cea mai mare parte) o imbunatatirea rezultatelor, in special la clasa la care predarea gramaticii a fost abordata din perspectiva contextualizarii. Rezultatele studiului au aratat ca metoda inductiva si contextualizata a fost superioara in dezvoltarea competentelor de comunicare. Elevii din clasa unde a fost utilizata aceasta metoda au aratat o intelegere mai profunda a structurilor gramaticale si o abilitate imbunatatita de a aplica aceste structuri in contexte reale de comunicare. In plus, acestia au manifestat o motivatie mai mare si o implicare crescuta in activitatile de invatare. Capitolul subliniaza necesitatea crearii unor contexte de invatare care sa simuleze viata reala si sa ofere elevilor oportunitati autentice de a utiliza gramatica in mod functional. Rezultatele confirma ipoteza cercetarii, aratand ca o predare contextualizata imbunatateste performanta elevilor si faciliteaza invatarea de lunga durata. Evident, dincolo de atingerea obiectivelor tezei, demersul trebuie continuat si extins pentru ca datele obtinute prin intermediul sau sa fie extinse si validate pe scara mai larga si raportat la perioade mai lungi de timp.
Concluziile lucrarii sintetizeaza aspectele esentiale ale acesteia, evidentiind pe langa demersul teoretico-aplicativ propus de teza si cateva posibile aplicatii ale acesteia. Consideram ca acesta este si unul dintre punctele forte ale cercetarii, intrucat la nivelul sistemului de educatie romanesc se simte nevoia unor schimbari care sa aiba la baza cercetari teoretice serioase, pilotarea unor propuneri, precum si sinteza unor concluzii care sa fie pertinente din perspectiva actorilor principali, respectiv elevii si profesorii. Prin urmare, retinem acele elemente pe care autorul le mentioneaza ca avand capacitatea, in opinia domniei sale, de a influenta semnificativ dezvoltarea competentelor de comunicare ale elevilor la limba franceza: analiza impactului pe care anumite metode il pot avea si adaptarea acestora in consecinta, tinandu-se cont si de contextul specific; nevoia de formare continua a profesorilor, inclusiv a celor cu vechime in sistemul de educatie (evidentiata si de chestionarul aplica in teza), adaptarea evaluarii.
Finalul cercetarii accentueaza ideea ca abordarea didactica moderna in predarea limbii franceze trebuie sa includa un echilibru intre metodele traditionale si cele interactive, adaptate contextului cultural si social al elevilor. Se subliniaza necesitatea inovarii continue si a cercetarii aplicate pentru a imbunatati permanent metodele de predare si pentru a raspunde cerintelor dinamice ale educatiei moderne.
Consideram ca, in peisajul lucrarilor romanesti (dar nu numai), cartea ofera solutii practice (propune modele de planificare, proiectare didactica, fise de lucru, inclusiv propunerea unei fise a profesorului in care tot demersul didactic este explicat), dar ofera, totodata, si o sinteza critica asupra unor elemente bine cunoscute din perspectiva teoretica (de exemplu programele scolare, metodologiile de predare a limbii franceze etc), dar peste care cei care trebuie sa le aplice le trec, uneori, mai superficial. Evident, se evidentiaza si unele puncte slabe ale predarii limbii franceze din tara noastra, in special pe linia predarii gramaticii; este vorba aici de o tendinta a profesorilor de a aborda gramatica din perspectiva deductiva, dar teza are meritul de a le prezenta obiectiv, fara a formula critici, ci doar atragand atentie asupra unor probleme ca urmare a demersului de cercetare intreprins. Autorul are meritul de a-si asuma in mod curajos un demers care era necesar de mult timp, argumentand in favoarea sa nu numai din perspectiva unor lucrari teoretice sau a unor documente oficiale, ci oferind un model pe care il si piloteaza in situatii reale de invatare.
Bibliografia la care se face referinta este bogata, bine structurata si include lucrari de actualitate, fara a lasa de o parte titlurile-reper ale domeniului abordat, titluri care dovedesc aplecarea autorului si catre domeniile inrudite, respectiv pedagogia sau didactica altor limbi moderne.
Date fiind consideratiile anterioare, consideram ca lucrarea trateaza un subiect cu un impact semnificativ asupra predarii si invatarii limbii franceze, in Romania, cu atat mai mult cu cat nu numai ca atrage atentia asupra unor dificultati, dar propune si anumite solutii. Coerent redactata, bine documentata, respectand normele specifice cercetarii filologice, lucrarea devine un instrument absolut necesar atat acelor profesori care isi doresc sa inoveze la clasa, sa ii ajute pe elevi sa isi dezvolte, prin diferite mijloace, competenta de comunicare, cat si celor care, dincolo de clasa, se documenteaza cu tot ceea ce presupune cercetarea didactica.
Dincolo de obiectivitatea necesara analizei, sintezei si interpretarii unor date, descoperim cu placere si bucurie ca autorul devine o sinteza a ipostazelor dascalului, cercetatorului si omului a carui menire este sa formeze caractere si destine.
                                                           
Prof. univ. dr. habil. Corina-Amelia Georgescu

RECENZII