Un tanar jurnalist si o batrana scriitoare fata in fata. El lucreaza la biografia ei oficiala, ea lucreaza la o biografie fictiva a propriei sale fiice. Fiica ei, acuzata de terorism, a disparut cu ani in urma. Sora scriitoarei a fost ucisa intr-un atentat sangeros. Iar jurnalistul, ramas orfan de mic pentru ca si parintii lui au fost ucisi, nu este un necunoscut pentru batrana Clare Wald, desi se prefac amandoi ca au doar o relatie profesionala. Clare Wald isi incheie socotelile cu viata si cu mortii presarati in urma ei, intr-o tara in care putini albi au facut fata onorabil perioadei de apartheid, in care si mai putini reusesc sa faca fata onorabil dupa instaurarea democratiei. Acum albii traiesc in case aproape fortificate, paziti si inarmati, dar crimele impotriva lor se tin lant. Cel mai greu nu e de trait cu teama, totusi, ci cu vina interioara, incerta, dar asumata. Drama albilor care au trait in apartheid cuprinde vina de a fi acceptat sau chiar sustinut regimul, pentru unii, apoi vina de a i se fi opus participand la acte teroriste, pentru altii.

Scriitorul american Patrick Flanery a reusit sa scrie un mare roman sud-african, asa cum unui scriitor local nu i-ar fi fost, poate, posibil. Fara sa dea verdicte si fara sa raspunda intrebarii esentiale: exista iertare?

„ Iertare este dovada, daca e nevoie de o dovada, ca un roman poate fi si literatura serioasa fara compromisuri, si extrem de captivant la lectura.”

– Financial Times