In cautarea vinovatului - Lucian Ovidiu Iosip

“Lucian O. I alege o scriitura limpede, logica, misterioasa si magica, de parca toata viata si-ar fi perfectionat frazele. Sa fie aici marca talentului autentic, lava acumulata si purificata de echilibrul vocii auctoriale? Fara ipocrizii gratuite, Lucian isi stapaneste traumele erotice si arsurile copilariei. Nu se sfieste sa foloseasca in roman persoana intai, cunoscand tentatia cititorului de identificare cu autorul. Mai are importanta atunci cand cartea e rotunda, coapta, fosforescenta? Conteaza cine e personajul, cand acesta e viabil, reprezentativ, sintetic? Sinceritate, parfum de epoca, atmosfera retro, culori rustice, ganduri convingatoare, dar si suspans... De unde vine asteptarea cu sufletul la gura? Oricare cititor virtual isi poate da raspunsul. Cum scrie Lucian O. I: „Sau... nu mai stiu nici eu... poate omul are doua voci: una cand ii merge bine, cealalta cand ii merge prost” (p. 10) Alexandru Jurcan