Mihail Eminescu din punct de vedere psihanalitic - Constantin Vlad

Anul 1932 aducea in librarii doua lucrari care urmau sa rascoleasca precum o veritabila furtuna lumea literara si medicala romaneasca. La prima vedere, nimic mai diferit, mai separat si mai independent una fata de cealalta decat lumea literaturii si a medicinei, in afara faptului ca unii medici, nu multi, au devenit la un moment dat scriitori apreciati in mai toate literaturile europene.
Prima era cartea semnata de criticul si istoricul literar, profesorul universitar si viitorul academician, personagiul carismatic, temut si adulat in egala masura George Calinescu. Acesta publica la inceputul anului, la editura bucuresteana Cultura Nationala, cartea Viata lui Mihai Eminescu, care a trasat, cu o putere absoluta, drumul biografic al poetului national, inclusiv asupra bolilor sale, pana relativ recent1. Urmata doi ani mai tarziu de o a doua carte, in cinci volume, la aceeasi editura, Opera lui Mihai Eminescu, lucrarea il transforma pe Calinescu in principalul exeget al vietii si operei marelui poet. Cu alte cuvinte, profesorul universitar avea toate mijloacele pentru a se impune drept vocea care domina absolut spatiul dezbaterii publice despre Eminescu.
A doua carte era semnata de medicul Constantin Vlad, Mihail Eminescu din punct de vedere psihanalitic, lucrare aparuta spre sfarsitul anului 1932 la Editura Cartea Romaneasca din Bucuresti, ale carei pagini declansau o apriga riposta, asa cum lesne se poate banui, in special din partea lui George Calinescu, primul care avea sa ii dea replica medicului.
Despre medicul Constantin Vlad, probabil principalul pionier al psihanalizei in Romania, s‑au publicat foarte putine pagini, iar personalitatea, opera si rolul sau in dezvoltarea preocuparilor psihanalitice in Romania raman un posibil si necesar santier de cercetare.
Intrebarea centrala este aceea legata de cauzele pentru care lucrarea pe care o republicam astazi a declansat, pe drumul deschis de Calinescu, riposta dura a mediului literar. Textele publicate de noi in Addenda stau marturie in acest sens. De ce literatii resping, critica, desfiinteaza cu aciditate cartea lui Vlad? Probabil pentru ca medicul a indraznit sa analizeze opera lui Eminescu prin prisma biografiei poetului, in timp ce criticii si istoricii literari, Calinescu mai ales, procedau invers, analizau biografia prin prisma operei. Schimbarea de paradigma – una cu totul noua la noi in epoca, daca nu de‑a dreptul revolutionara, cel putin pentru momentul aparitiei cartii – a declansat riposta. In plus, argumentele medicului erau solide, stiintifice, logice, nu doar din punct de vedere medical, ci si biografic. Desi Constantin Vlad a facut fata atacurilor si a publicat texte de raspuns, se poate observa ca tonul sau era mult mai temperat, mai moderat in aceste randuri decat cel utilizat in carte. (din „Introducere”)

RECENZII