Mitologia Romana 3 volume - Antoaneta Olteanu

Premiul Academiei Romane „Simion Florea Marian“ pentru Etnografie si folclor (2021)

***

Laicizate, degradate, camuflate, miturile si imaginile mitice se intalnesc pretutindeni: nu ai decat sa le recunosti.

Mircea Eliade

„Mitologia, inteleasa intr-o maniera atat de extensiva, se prezinta ca o metoda de analiza a culturilor diverselor societati. In cazul in care cauta sa descrie culturile comunitatilor fara scriere, asa-zise arhaice, ea poate fi considerata ca unul dintre domeniile etnologiei. Daca se intereseaza de descrierea vechilor culturi istorice si, in acelasi timp, de reconstituirea lor, mitologia devine una dintre componentele esentiale ale istoriei culturii”.

A. J. Greimas

***

Mitul este un depozitar al valorilor si normelor religioase ale respectivei societati, care ofera un model de comportament aprobat, demonstrand eficacitatea ritualurilor si stabilind sacralitatea cultului. Fie ca e vorba de stramosi sau zei, mitul vorbeste despre inceputurile universului, despre creatia ulterioara, despre interdependenta dintre lumile coexistente, stabilita odata pentru totdeauna de catre aceste fapturi.

Miturile precrestine constituie partea centrala, dominanta, a mitologiei romanesti. Crestinismul nu a facut decat sa incerce o „inghitire”, o „suprapunere” peste personaje mitologice importante, peste sarbatori sacre, oferind cu generozitate mai degraba numele decat esenta lor. Asa este cazul celor doi creatori ai universului in mitologia romaneasca, numiti generic Fartatul si Nefartatul. Se presupune ca este vorba de doi frati, gemeni probabil, ca in multe mitologii, unul bun si unul rau. Nu stim deloc care erau numele lor genuine (tabuizarea, impusa de credinta in sacralitatea deosebita a acestor personaje care se puteau supara usor pe oamenii ce le rosteau aiurea numele, in afara unui context sacralizat, functioneaza in legatura cu toate personajele mitologice de la noi); mai tarziu, influente tarzii, crestine, bogomile au facut sa vorbim de Dumnezeu si Diavolul. Pe de alta parte, Dumnezeu, care nu e deloc cel din panteonul crestin, facea pe vremuri calatorii incognito pe pamant alaturi de tovarasul sau de incredere, Sfantul Petru, care apare frecvent si el in postura de creator, instituind impreuna traditii care se pastreaza pana in zilele noastre. Ielele, de asemenea, sunt o categorie de personaje care se aseamana cu surate ale lor din mitologiile vecine, dar nu se identifica in totalitate cu ele. Duhuri ale aerului, noptii, padurii si apelor, toate la un loc, au impus o teama extraordinara oamenilor care umblau pe afara noaptea, intr-un timp nepermis, in perioada primaverii. Calusarii, care sunt cea mai redutabila forma de lupta impotriva lor, se regasesc, cu siguranta, mai degraba doar in spatiul romanesc (forme de manifestare asemanatoare, nu la fel de impresionante, intalnim si in sudul Dunarii, la bulgari si macedoneni). Ca sa nu mai spunem de reprezentarile noastre despre timp si spatiu sacru – momente temporale in care actioneaza demonii, in care se poate interactiona cu ei, in care se poate actiona impotriva lor in cadrul descantecelor sau al altor practici de dezvrajire. Are o mare importanta spatiul – locul unde actioneaza demonii, unde oamenii nu au voie sa calce sau sa se afle, unde pot actiona s. a. m. d. Intreaga structura a mitologiei noastre este una precrestina…

***

Antoaneta Olteanu este profesor dr. la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii din Bucuresti, Departamentul de Filologie rusa si slava, autor a numeroase carti din domeniul culturii si civilizatiei ruse (Miturile Rusiei clasice, Rusia imperiala. O istorie culturala a secolului al XIX-lea, Sovietland, 4 volume – Utopia esuata, Tara gulagului, Patria omului sovietic, Triumful vietii private), la care se adauga numeroase studii consacrate literaturii distopice si antitotalitare. A scris de asemenea mai multe studii din domeniul etnologiei comparate (Ipostazele maleficului in medicina magica, Metamorfozele sacrului, Scoala de Solomonie. Divinatie si vrajitorie in context comparat, Calendarele poporului roman, Reprezentari ale spatiului in credintele romanesti, Dictionar de mitologie. Demoni, duhuri, spirite; Zile si demoni. Calendar si mitologie populara rusa/ bulgara etc.).

Literaturii ruse i-a consacrat doua volume de critica – Proza rusa contemporana (Alei bifurcate. Poetica postmodernismului rus), precum si peste 75 de volume de traduceri din limba rusa. Dintre scriitorii talmaciti in limba romana, amintim: F. M. Dostoievski (Crima si pedeapsa, Adolescentul, Amintiri din Casa mortilor, Demonii, Dublul etc.), I. A. Goncearov (Oblomov), Mihail Bulgakov (Maestrul si Margareta), Andrei Platonov (Cevengur), Iuri Dombrovski (Facultatea lucrurilor de prisos), Sasa Sokolov (Scoala pentru prosti), Ludmila Petrusevskaia (Fetita de la Metropol, Orasul luminii, Povesti de dragoste), Mihail Siskin (Scrisorar, Parul Venerei, Luarea Ismailului, Paltonul cu gaica), Vladimir Sorokin (Kremlinul de zahar, Viscolul), Viktor Erofeev (Frumoasa rusoaica), Andrei Kurkov (Legea melcului, Ultima iubire a presedintelui, Prieten drag, tovaras al raposatului), Olga Slavnikova (Dusmanul poporului), Marina Stepnova (Femeile lui Lazar, Lectii de italiana), Svetlana Aleksievici (Dezastrul de la Cernobil, Ultimii martori).

RECENZII