Sonata pentru fluviul albastru - George Blendea

„Pentru el, poezia e singura forma de libertate, el scrie poezie pentru a-si proba siesi ca sufletul nu i s-a chircit, nu i s-a diminuat de spaima de a trai, ci i-a ramas intreg, luminat de speranta“... asa caracterizeaza poetul Cezar Ivanescu pe omul si artistul George Blendea. Pentru noi, cartea aparuta la Editura Macarie este o surpriza placuta, aratand un poet adevarat care cunoaste foarte bine focul de artificii al metaforei izbucnit ca o bucurie pe o existenta dureroasa si potrivnica. Pe cei pe care Dumnezeu ii iubeste mult, ii si incearca mult, ca sa se vada ca sufletul lor e de aur pur si nu de tinichea zanganitoare. „Cum s-ar putea ca marea/ Sa-ti infloreasca-n palme?“ Iata un vers superb prin simplitatea si maretia imaginii. Un poet adevarat nu este niciodata multumit de ce a facut, el stie ca intotdeauna mai este ceva care ramane pe dinafara, ceva imposibil de exprimat: „Cum ar putea lumina/ Sa-ncapa in cuvant/ Cu tot atatea ramuri/ Inmladiate-n vant?“
George Blendea este un bijutier, un artizan al versului: „Aud glasul pasarii/ rasucindu-se pana ce/ mugurii explodeaza/ pe ramuri“... Viata traita si viata imaginata sunt amandoua in egala masura componente ale fiintei noastre. George Blendea este un fin psiholog si ne demonstreaza un lucru extraordinar: ca omul chiar tintuit, imobilizat poate introspecta universul atat inspre sine cit si spre divinitate, astral si teluric. Oriunde ai deschide cartea, poti avea surpriza de a gasi versuri de valoarea acestora: „Si poate mi-ar mai/ Trebui un izvor/ Soaptele gandurilor triste/ Sa-mi spele/ Sa nu-mi fiarba sangele/ De prea mult dor/ Sa nu-mi cada-n priviri/ Mirarea fosnitoarelor stele... /D. Dumitrache/.