Terapie nociva. Copiii care nu mai stiu sa creasca - Abigail Shrier

Terapie nociva: Copiii care nu mai stiu sa creasca/ Bad Therapy: Why the Kids Aren't Growing Up de Abigail Shrier ridica un semn de intrebare si trage un semnal de alarma asupra felului in care ne crestem copiii. Desi analiza este centrata pe realitatea americana, mesajul autoarei va gasi cu siguranta ecou si in randul multor parinti din Romania.

Cartea jurnalistei de investigatie si scriitoarei americane Abigail Shrier este o investigatie cu privire la industria sanatatii mintale de peste ocean, care, potrivit ei, in loc sa ii vindece, ii raneste pe copiii Americii. 

Abigail Shrier sustine ca, indiferent de criteriul pe care il luam in considerare, sanatatea mintala a generatiei Z este mai precara decat a generatiilor anterioare. Ratele sinuciderilor in randul tinerilor cresc, prescrierea antidepresivelor pentru copii a devenit obisnuita, iar explozia diagnosticelor de tulburari mintale nu a reusit sa ii ajute catusi de putin pe copiii care se simt in continuare singuri, pierduti si tematori in fata maturizarii. Ce s-a intamplat asadar cu tinerii Americii? 

Investigatia din cartea de fata se bazeaza pe sute de interviuri cu psihologi pentru copii, parinti, profesori si tineri, si analizeaza modul in care industria sanatatii mintale a schimbat felul in care ii educam, ii tratam, ii disciplinam si chiar vorbim cu copiii nostri. In urma acestei riguroase documentari, Shrier a ajuns la o concluzie ingrijoratoare: problema nu sunt copiii, ci expertii in sanatate mintala.

Abigail Shrier este o autoare americana de succes si o fosta editorialista The Wall Street Journal, premiata in anul 2021 cu Premiul Barbara Olson pentru Excelenta si Independenta in Jurnalism. 

Cartea sa, Irreversible Damage: The Transgender Craze Seducing Our Daughters (2020) a devenit bestseller in Statele Unite si a fost desemnata „Cea mai buna carte” de publicatiile The Economist si The Times (Londra). Si volumul de fata,  „Bad Therapy” s-a bucurat de un succes considerabil, devenind rapid un bestseller international.

Shrier este licentiata in filozofie la Columbia College, unde a primit si o Bursa Euretta J. Kellett, are un master in filozofie la Universitatea Oxford si a absolvit Facultatea de Drept a Universitatii Yale.

Ea demonstreaza ca multe dintre metodele terapeutice actuale au efecte secundare serioase si foarte putine beneficii reale. Iata mai jos doar o parte dintre concluziile tulburatoare pe care le trage autoarea in aceasta carte:

•    Terapia prin discutie poate incuraja ruminatia, blocand copiii intr-un cerc vicios de anxietate si depresie;

•    „Invatarea socio-emotionala” (Social Emotional Learning) ii dezavantajeaza pe copiii cei mai vulnerabili, atat in scolile publice, cat si in cele private;

•    „Parentingul bland” poate stimula instabilitatea emotionala – chiar violenta – atunci cand copiii reactioneaza agresiv, disperati dupa o autoritate clara.

Ingrijirea sanatatii mintale poate salva vieti atunci cand este aplicata corect copiilor cu probleme grave, dar pentru copilul obisnuit, fara probleme reale, remediul poate fi mai daunator decat problema insasi. 

Bad Therapy este o lectura esentiala pentru oricine isi doreste sa vada cat de absurda a devenit industria sanatatii mintale peste ocean si isi doreste sa afle ce masuri ar trebui sa ia parintii pentru a schimba directia.

Autoarea porneste de la o intamplare personala – o vizita cu fiul sau la camera de garda. Acolo, desi fiul ei acuza o problema la stomac, un asistent a dorit sa-i faca un „screening de sanatate mintala”. Screening-ul consta intr-o serie de intrebari despre sinucidere, care i-au fost adresate baiatului de 12 ani doar dupa ce mama lui a parasit camera. 

In acest episod izolat, autoarea vede o problema mai ampla: parintii din ziua de azi au tendinta sa cedeze controlul asupra copiilor lor „expertilor” in sanatate mintala, convinsi fiind ca fericirea si echilibrul acestora pot fi obtinute prin terapie, consiliere si „wellness”.

Desi parintii fac parte dintr-o generatie care a fost crescuta cu autoritate si disciplina, ei aleg sa isi creasca copiii fara nicio restrictie, eliminand orice disconfort din viata acestora. Paradoxal, cu cat parintii au fost mai atenti la nevoile copiilor, cu atat mai multe probleme, sau false probleme au fost identificate in randul lor, chiar daca multe nu reprezentau decat firescul copilariei. Asa se face ca problemele de sanatate mintala par a fi mai frecvente ca niciodata astazi in randul copiilor. Spunem „par” pentru ca de multe ori problemele sunt false probleme, iar tratamentele nu fac nimic altceva decat sa declanseze probleme acolo unde ele nu exista.

Scolile si pediatrii au adoptat la randul lor o abordare terapeutica, transformand orice abatere intr-un posibil semn de trauma sau tulburare. 

Astfel, industria sanatatii mintale s-a extins masiv, producand mai multi pacienti decat reuseste sa vindece. Nu e de mirare astfel ca noile generatii nu sunt deloc reziliente si ca tot mai numerosi tineri din noua generatie sunt anxiosi, nesiguri, speriati de maturizare si de viata reala.

Abigail Shrier sustine ca nu copiii sunt problema, ci modul in care au fost crescuti si „tratati”. Efectul pe care l-a avut dorinta parintilor de a-si vedea copiii fericiti a fost asadar unul invers, iar grija excesiva fata de odraslele lor nu a facut nimic altceva decat sa ii faca pe acestia dependenti de terapie, in conditiile in care expertii s-au simtit liberi sa le redefineasca normalitatea.

RECENZII