Ulise, Atena si ceilalti - Camille-Jouneaux

Ulise, Atena si ceilalti: Mitologia greco romana povestita prin pictura/ Ulysse, Athéna et les autres: La mythologie gréco-romaine racontée par la peinture de Camille Jouneaux este o incantatoare colectie de arta „la purtator”, care reconstituie mitologia greco-romana cu ajutorul unor capodopere apartinand unor artisti celebri precum Botticelli, Titian, Rubens, Caravaggio, Chagall sau Artemisia Gentileschi, ca sa amintim doar cativa dintre ei. 

Fiecare pictura este pusa in context prin evocarea mitului care a inspirat-o, prin repere din literatura antica si printr-o analiza pas cu pas, din care dumneavoastra, cititorul, veti dobandi incantare, frumusete si eruditie.

Albumul propune o maniera interdisciplinara de a intelege mitologia: personajele fiind prezentate atat prin relatarile concise ale legendelor, cat si prin picturile reproduse, apartinand unor epoci si curente artistice diverse, precum si prin citate atent selectate din opere clasice precum Iliada si Odiseea de Homer, Metamorfozele lui Ovidiu, Fabulele luiHyginus, Eneida de Virgiliu, Biblioteca lui Apolodor din Atena sau Munci si zile si Teogonia de Hesiod.

In afara de legendele mitologice si portretele zeilor si eroilor, cartea cuprinde si numeroase pagini tematice dedicate: femeilor si zeitatilor; bestiarului mitologic; clarificarii unor legende mai intortocheate; ceramicii grecesti care reproduce scene din mitologie; descifrarii originii unor capodopere precum Laocoon si fiii sai, s. a.

Beneficiind de ilustratii atent selectate care ii confera plus valoare, aceasta lucrare se adreseaza deopotriva incepatorilor care doresc sa invete notiunile de baza, cat si pasionatilor care vor sa isi aprofundeze cunostintele. O incursiune fascinanta in pictura si mitologie care te va face sa simti la final ca, daca ochii nostri s-ar opri mai des peste astfel de carti, sufletul nostru ar incepe sa danseze de fericire.

Camille Jouneaux este scriitoare si editorialista independenta in domeniul cultural. Pe contul ei de Instagram, La Minute Culture, urmarit de peste 175. 000 de abonati, ea explica si analizeaza opere de arta si fenomene din istoria artei. Tonul ei este accesibil, iar continutul foarte bine documentat. Pe Instagram sau in colaborare cu mass-media, ea lucreaza astazi alaturi de cele mai mari muzee din Franta, dar si din Belgia si Elvetia pentru a face cultura mai accesibila publicului larg si pentru a incuraja vizitele la muzee. 

Daca va intrebati cumva, cum i-a venit autoarei originala idee de a „cupla” unele dintre cele mai cunoscute povesti din lume cu capodoperele picturii care le ilustreaza, ei bine, Camille Jouneaux insasi a marturisit, in introducerea acestei carti, ca pasiunea ei pentru istoria artei nu  fost hranita de vreo traditie de familie sau prin formarea ei academica, ci pur si simplu de dragostea ei ingenua pentru carti si povesti.

Mai mult decat atat, descoperirea mitologiei greco-romane inca din copilarie i-a oferit un fir calauzitor prin lumea artei, intrucat pictura s-a inspirat dintotdeauna din aceste legende. Astfel, cartea isi propune sa uneasca mitologia si pictura, aducand impreuna texte antice si mari artisti, intr-o lucrare destinata publicului larg, nu numai „consumatorilor” de arta.

Pentru a spune aceste povesti, autoarea a facut alegeri asumate intre diferitele versiuni ale miturilor si a optat in general, pentru folosirea numelor grecesti ale personajelor, explicate clar pentru a evita confuziile. Cartea subliniaza totodata prezenta continua a mitologiei in viata contemporana si importanta autorilor antici care au transmis aceste legende pana in prezent.

„In final, de la numele strazilor la firmele comerciale si pana la start-upurile care infloresc pe internet, mitologia continua sa ne populeze existenta fara ca macar sa ne dam seama. Care dintre noi, atunci cand evoca cel mai frumos bulevard din lume, isi aminteste ca Champs-Élysées desemna odinioara taramul celor fericiti din regatul lui Hades? Aceste legende dainuie in lumea noastra actuala datorita autorilor care le-au transcris sau care chiar le-au inventat.” (Camille Jouneaux, Ulise, Atena si ceilalti)

Lucrarea de fata este conceputa ca o celebrare a picturii mitologice, reunind artisti consacrati si mai putin cunoscuti, de la Titian, Rubens si Caravaggio, pana la pictorite remarcabile precum Artemisia Gentileschi sau Élisabeth Vigée Le Brun. De asemenea, volumul abordeaza cu luciditate rolul si reprezentarea femeilor in mitologie, invitand cititorul la reflectie, fara judecati simpliste sau anacronice.

In final, cartea este o invitatie la descoperire si redescoperire, menita sa ofere aceeasi bucurie a explorarii pe care autoarea a trait-o pe parcursul scrierii ei.

Impartita in patru parti, cartea incepe cu o introducere despre originea legendelor si se incheie cu tabele care evidentiaza descendenta celor mai importanti zei greco-romani. Dar haideti sa vedem in continuare cu ce va veti delecta in fiecare din cele patru parti:

PARTEA INTAI: Portretele-robot ale zeitatilor olimpiene

In aceasta prima parte a cartii facem cunostinta cu principalele zeitati, autoarea oferindu-ne niste fise succinte si usor de retinut ale acestora. Aceste portrete va vor servi ca punct de referinta pe tot parcursul lecturii. 

In partea de jos a paginii, dupa portretul fiecarei zeitati, sunt ilustrate trei-patru picturi care o reprezinta.

Iata ce zeitati sunt prezentate in aceasta prima sectiune:

Zeus – Zeul suprem. Reprezentat in picturi de: Nicolas Poussin, Jean Auguste Dominique Ingres, Jacob Jordaens, Titian.

Hera – Sotia lui Zeus. Picturi de: Peter Paul Rubens, Tintoretto, Lucas cel Batran, Louise Élisabeth Vigée Le Brun.

Poseidon – Zeul marii, al apelor in general si al cutremurelor. Redat in picturi de: René Antoine Houasse, Alexandre Charles Guillemot.

Hades – Zeul mortilor, suveranul Infernului. Picturi de: Rembrandt, Alessandro Allori, François de Nomé.

Demetra - Zeita pamantului roditor si hranitor, a culturilor si recoltelor, supranumita uneori Deo. Pictata de: Hendrick Van Balen si Jan I Bruegel.

Hefaistos - Zeul focului si al metalelor, fierarul Olimpului. Picturi de: Diego Velázquez, Alexandre Charles Guillemot, François Boucher, Fratii Le Nain.

Afrodita - Zeita iubirii si a dorintei amoroase. Picturi de: Sandro Botticelli, Lucas cel Batran, Titian.

Ares - Zeul razboiului si al bataliilor. Picturi de: Veronese, Alexandre Charles Guillemot, Joachim Wtewael.

Apollo - Zeul frumusetii, luminii si artelor, supranumit si Phoebus. Picturi de: Giambattista Tiepolo, Annibale Carracci, Abraham Bloemaert.

Artemis - Zeita fecioara a vanatorii, asociata cu natura, uneori supranumita Phoebe. Picturi de: Orazio Gentileschi, Titian, Sebastiano Ricci.

Hermes - Zeul comertului, al hotilor si calatorilor, mesagerul Olimpului. Picturi de: René Antoine Houasse, Luca cel Batran, Abraham Bloemaert.

Atena - Zeita fecioara, ingenioasa si razboinica, asociata cu intelepciunea si strategia razboiului, protectoare a cetatilor si mestesugarilor. Picturi de: Bartholomeus Spranger, René Antoine Houasse, Gustave Boulanger. 

Dionis - Zeul vinului si al vitei-de-vie, al nebuniei mistice si reinnoirii. Picturi de: Michaelina Wautier, Guido Reni, Caravaggio.

Hestia - Zeita focului din vatra si a caminului. Picturi de: Jean Raoux, Pauline Auzou, Jacques Louis David.

PARTEA A DOUA: Patimile si mania zeilor. Nasterea si legendele olimpienilor

In partea a doua, autoarea ne ofera punctul de plecare pentru a intelege mitologia greaca, incepand chiar cu legenda nasterii lumii, relatata de autorul grec Hesiod in celebra lucrare „Teogonia”. Acesta vorbeste mai exact despre crearea lumii, genealogia zeitatilor si batalia epica purtata de zeii olimpieni, cu Zeus in frunte, pentru a se elibera de sub jugul Titanilor si a stapani lumea.

Facem cunostinta astfel pe rand cu cele patru zeitati primordiale: Haos, Gaia, Tartar si Eros si aflam care sunt descendentii lor. 

Tot in aceasta sectiune, autoarea incearca sa desluseasca originea oamenilor, folosind ca surse „Metamorfozele” lui Ovidiu si „Biblioteca” lui Apolodor, ambele sustinand versiunea omului creat de Prometeu.

In continuare ne delectam cu:

Cele patru epoci ale omenirii (recreate pe panza de pictorul italian Pierre de Cortone);

Episodul brutal in care Cronos (Saturn) isi devoreaza copiii pentru a evita implinirea cumplitei profetii (admiram doua tablouri dramatice de Peter Paul Rubens si Francisco de Goya);

Copilaria lui Zeus –  primul copil care scapa nedevorat de Cronos, gratie intelepciunii lui Rhea – se petrece pe feerica Insula Creta. Albumul ne introduce odata cu aceasta legenda in atmosfera Scolii franceze de pictura (secolul XVII): Jacob Jordaens (Jupiter) si Callimah (Imn inchinat lui Jupiter).

Titanomahia. Stapanii razboiului. Legenda povesteste cum Zeus ii invinge pe Titani si pe Typhon, eliberandu-i pe aliatii sai si instaurand dominatia definitiva a zeilor olimpieni asupra lumii. Legenda este ilustrata de reprezentantul scolii olandeze (sec. XVI): Cornelis Van Haarlem (Caderea Titanilor).

Legenda lui Atlas, condamnat sa sustina Cerul pe umeri, redata de reprezentantul scolii italiene( sec. XVII) Giovanni Francesco Barbieri, numit si Guercino.

Legenda lui Zeus si Danae relateaza cum profetia despre moartea lui Acrisius nu poate fi evitata: Zeus o lasa insarcinata pe Danae si astfel se naste Perseu. In ciuda incercarilor regelui de a schimba destinul, cei doi ajung in siguranta pe insula Serif. Tablou de Titian: Danae care primeste ploaia de aur (Scoala italiana, sec XVI).

Zeus si Leda. Legenda spune cum Zeus, transformat in lebada, o seduce pe Leda, din care se nasc Elena si Dioscurii. In ciuda faptului ca Elena se casatoreste cu Menelau, regii dezamagiti ca nu au fost alesi isi vor uni fortele sa lupte impotriva Troiei, dupa rapirea acesteia de catre Paris. Pictura anonima, Zeus si Leda, dupa Leonardo da Vinci. Tot aici admiram alte doua interpretari ale legendei lebedei din doua puncte de vedere total opuse: Leda atomica de Salvador Dalí si Leda And The Swan, de Cy Twombly.

Crime in serie: Ar trebui zeii greci intemnitati? Autoarea ne propune ca tema de reflectie relele savarsite de zeitati: incest, crima, viol si ne invita sa ne gandim daca Ovidiu ar trebui condamnat pentru faptul ca „Metamorfozele” lui cuprind peste 50 de scene de violenta sexuala.

Legenda lui Zeus si Io, vorbeste despre iubirea fortata dintre cei doi si despre gelozia Herei care o transforma pe Io intr-o juninca tanara, punand-o sub paza lui Argus, care este ucis de Hermes pentru a o elibera. Pictura de Antonio Allegri, numit si Correggio, Jupiter si Io (Scoala italiana, sec XVI). Jupiter si Io face parte dintr-o serie de patru picturi avand ca tema aventurile amoroase ale lui Jupiter (Zeus). Tablourile sunt reproduse in aceasta sectiune. 

Zeus si Europa. Legenda spune ca Zeus, indragostit de frumoasa Europa, o rapeste transformandu-se in taur si o duce in Creta, unde din unirea lor se nasc Minos, Sarpedon si Radamant. Minos ramane in Creta, ajunge rege si da nastere, prin descendenta sa, legendei Minotaurului. Legenda ilustrata de „pictorul zeilor” Veronese in memorabila pictura Rapirea Europei, in care taurul saruta piciorul Europei.

Lupta lui Cadmus. Cadmus, trimis sa-si caute sora rapita, ucide un balaur si ii planteaza coltii din care apar razboinici care se ucid intre ei. Cei ramasi il ajuta pe Cadmus sa intemeieze cetatea Teba, pe care o conduce impreuna cu sotia sa, Harmonia. Pictura de Reinhold Timm, Cadmus luptand cu balaurul (sec. XVII).

Callisto si Artemis. Callisto, nimfa din alaiul zeitei Artemis, jura castitate, dar este inselata si violata de Zeus, deghizat in Artemis. Ramasa insarcinata, este descoperita si alungata de Artemis. Hera, geloasa, o transforma intr-o ursoaica dupa nasterea lui Arcas. Mai tarziu, Arcas, fara sa stie cine este, e pe punctul de a-si ucide mama, dar Zeus ii salveaza transformandu-i pe amandoi in constelatii: Ursa Mare si Ursa Mica. Pictura de Titian, Diana si Callisto, urmata de Diana, atribuita lui Michele Desubleo si Diana si nimfele sale surprinse la scaldat de Acteon de Rembrandt.

Acteon si Artemis. Acteon, vanator priceput crescut de centaurul Chiron, o surprinde din greseala pe zeita Artemis goala, in timp ce se scalda. Maniata, Artemis il transforma intr-un cerb, iar Acteon este ucis de propriii caini, care nu il recunosc. Pictura de Titian, Diana si Acteon. Urmeaza reproducerea seriei de tablouri inspirate din mitologie intitulata Poesia, pictata de Titian ca urmare a discutiilor avute de acesta cu Printul Filip, viitorul rege al Spaniei.

Legenda lui Endymion spune povestea unui tanar de o frumusete rara, iubit de zeita Lunii, Selene, care este cufundat intr-un somn vesnic pentru a-si pastra tineretea. In timp ce doarme, Selene il viziteaza si din iubirea lor se nasc cincizeci de fiice. Alte variante spun ca somnul etern este pedeapsa lui Zeus pentru indrazneala lui Endymion de a o seduce pe Hera. Pictura de Anne Louis Girodet, Endymion. Efectul de luna, numit si Somnul lui Endymion (Scoala franceza, sec. XVIII).

Nasterea lui Apollo si a lui Artemis. Leto, insarcinata cu Zeus, este respinsa de toate insulele din cauza maniei Herei, fiind primita doar pe Delos, unde ii naste pe Apollo si Diana. Alungata apoi, se refugiaza in Licia, unde, chinuita de sete, este impiedicata de tarani sa bea apa. Drept pedeapsa, Leto ii transforma in broaste. Admiram aici Latona si taranii din Licia de Annibal Carrache (Scoala italiana, sec XVI).

Copiii lui Niobe. Niobe, fiica lui Tantal si a reginei Tebei, se mandreste cu originea sa divina si cu cei paisprezece copii ai sai, considerandu-se superioara zeitei Leto, care avea doar doi. Jignita, Leto le cere copiilor ei razbunare, Apollo ucigandu-i pe fiii Niobei, iar Artemis pe fiicele ei. Parasita de toti si coplesita de durere, Niobe isi pierde copiii si, in cele din urma, se preschimba in stanca, continuand sa planga neincetat. Admiram Diana si Apollo o pedepsesc pe Niobe ucigandu-i copiii de Abraham Bloemaert (Scoala olandeza, sec. XVI).

Apollo si Hyacinthus. Hyacinthus, un tanar de o frumusete rara, este iubit de Apollo, care ii dedica tot timpul sau. Gelozia vantului Zefir duce insa la o tragedie: in timpul unui joc cu discul, acesta deviaza lovitura lui Apollo, iar Hyacinthus este ranit mortal. Indurerat, zeul nu reuseste sa-l salveze si, pentru a-i pastra amintirea, il transforma intr-o floare – zambila. Admiram aici Moartea lui Hyacinthus de Giambattista Tiepolo (Scoala italiana, sec. XVIII).

Muzele lui Apollo. Muzele, noua la numar, sunt zeitele artelor si inspiratiei, fiicele lui Zeus si ale Mnemosinei si insotitoarele lui Apollo. Fiecare ocroteste un domeniu – de la poezie, muzica si dans pana la istorie, tragedie, comedie si astronomie – iar salasul lor este pe muntele Helicon, langa izvorul inspiratiei ivit sub copita lui Pegas. Rareori intervin in legende, dar isi arata puterea cand sunt provocate de fiicele regelui Pierus, pe care le inving intr-o intrecere si le transforma in pasari pentru trufia lor.

Apollo si Marsyas. Atena inventeaza flautul, dar il arunca dupa ce este batjocorita, blestemand pe oricine il va mai folosi. Silenul Marsyas il gaseste si, mandru de talentul sau, il provoaca pe Apollo la o intrecere muzicala. Zeul castiga competitia si, drept pedeapsa pentru indrazneala rivalului, il jupoaie de viu, iar din sangele lui Marsyas se naste un parau. Pictura de Jusepe de Ribera, Apollo si Marsyas (Scoala spaniola, sec. XVII).

Ghinioanele lui Midas. Lacomul Midas, rasplatit de Dionis pentru gazduirea lui Silenus cu indeplinirea unei dorinte, isi doreste ca tot ce atinge sa se prefaca in aur. Astfel, Midas ajunge sa nu mai poata manca nimic. Pentru a scapa de acest blestem, se spala in raul Pactol si isi pierde puterea. Admiram aici doua picturi de Nicolas Tournier si Bartolomeo Manfredi.

Apollo si Daphne. Dupa ce il ucide pe Python, Apollo se lauda ca este mai puternic decat Eros, dar zeul iubirii il pedepseste trimitand o sageata de aur care il face sa se indragosteasca de nimfa Daphne si una de plumb care o face pe ea sa-l respinga. Apollo o urmareste fara incetare, iar Daphne, epuizata, ii cere ajutor tatalui sau care o transforma in laur. In amintirea ei, Apollo isi face o cununa din ramuri de laur.

Persefona si Hades. Persefona, fiica Demetrei si a lui Zeus, este rapita de Hades cu acordul tatalui ei si dusa in Infern. Demetra, disperata, o cauta pretutindeni si, maniata, parjoleste ogoarele, aducand foametea pe Pamant. Zeus hotaraste intoarcerea fetei, dar, deoarece Persefona gustase boabe de rodie in lumea mortilor, se stabileste ca ea sa petreaca o parte din an alaturi de Hades si restul timpului langa mama sa. Admirati aici Rapirea Proserpinei de Rembrandt (Scoala olandeza, sec. XVII).

Aventurile Demetrei. In cautarea Persefonei, Demetra rataceste noua zile, afla putine indicii de la Hecate si, istovita, ajunge printre oameni, unde il pedepseste pe Ascalabus transformandu-l in soparla. Cu ajutorul nimfei Cyane, descopera un semn al rapirii fiicei sale. La Eleusis, primita cu bunatate, devine doica, isi dezvaluie natura divina si ii invata pe oameni agricultura prin Triptolemus. In cele din urma, Helios ii spune adevarul, iar Demetra ii cere lui Zeus sa-i aduca fiica inapoi. Admirati aici o pictura de Alessandro Allori, Rapirea Proserpinei.

Nasterea Atenei (Minervei). Temandu-se de profetia ca va fi detronat de propriul fiu, Zeus o inghite pe sotia sa, Metis, insarcinata cu Atena, preluandu-i si intelepciunea. Cand vine vremea nasterii, capul lui Zeus este despicat de Hefaistos (sau Prometeu), iar Atena tasneste din el intr-o ploaie de aur, adulta si inarmata, gata de lupta. Picturi de Bartholomeus Spranger, Minerva victorioasa asupra Ignorantei (Scoala olandeza, sec XVI), Gustav Klimt si Rembrandt.

Disputa pentru cetatea Atenei. Atena, fiica lui Zeus si a lui Metis, iese inarmata din capul tatalui ei. Ea si Poseidon se lupta pentru patronajul cetatii Atenei, fiecare oferind daruri: Poseidon face sa tasneasca un lac sau un cal, iar Atena un maslin roditor. Zeii aleg maslinul, iar cetatea primeste numele Atenei, copacul devenind sacru. Pictura de René Antoine Houasse, Disputa dintre Minerva si Neptun. (Scoala franceza, sec. XVII).

Nasterea Afroditei. Uranus isi ascunde copiii titani in adancuri, iar mama lor, Gaia, mahnita, ii inarmeaza pe copii cu o secera. Cronos il infrunta pe tatal sau, ii taie testiculele si astfel isi elibereaza fratii titani. Din sangele lui Uranus se nasc Eriniile, Gigantii si nimfele, iar din spuma creata in mare din testiculele aruncate se naste Afrodita. Picturi de Sandro Botticelli, Nasterea Venerei (Scoala italiana, sec. XV), Titian, Venus la oglinda si Paul Rubens, Venus la oglinda.

Iubirile Afroditei. Afrodita, zeita iubirii si sotia lui Hefaistos, are numerosi iubiti, inclusiv pe Ares, iar cand adulterul lor este descoperit, Ares paraseste Pamantul, iar Afrodita se apropie de un muritor, Anchise, cu care are doi fii. Zeus il pedepseste  pe Anchise, din cauza indiscretiei lui cu un trasnet, lasandu-l fie chior, fie schiop. 

Afrodita are o dubla genealogie: ea este fie fiica a lui Uranus, fie fiica lui Zeus si Dione, ceea ce ii permite lui Platon sa distinga doua forme de iubire: Afrodita Urania, iubire divina si durabila, si Afrodita Pandemos, iubire carnala si cautatoare de placere. Admiram aici picturi de: Artemisia Gentileschi, Venus culcata si de Orazio Gentileschi, Magdalena caindu-se si Danae si ploaia de aur. Urmeaza o serie de picturi reprezentand-o pe Venus, apartinand lui: Titian, Diego Velázquez, Charles Joseph Natoire, Alexandre Cabanel, Amedeo Modigliani, Francisco de Goya, Edouard Manet, Henri Matisse.

Frumosul Adonis. Afrodita se razbuna pe Myrrha, insuflandu-i iubirea incestuoasa pentru tatal ei. Myrrha, vinovata, e transformata de zei intr-un arbore de smirna, din care se naste Adonis, al carui farmec starneste disputa dintre Afrodita si Persefona. Zeus decide ca tanarul sa isi imparta timpul intre ele, dar Adonis moare intr-un accident de vanatoare, iar Afrodita il transforma intr-o floare. Pictura de Veronese, Venus si Adonis

Ares si Afrodita. Ares, zeul razboiului si fiul lui Zeus si Hera (sau doar al Herei), era temut de greci, motiv pentru care legendele il prezinta uneori in ipostaze ridicole pentru a-i diminua aura infricosatoare. Desi violent, era cunoscut pentru numeroasele lui iubite, cea mai cunoscuta fiind Afrodita. Din unirea lor s-au nascut mai multi copii, printre care Harmonia, Deimos si Phobos, simboluri ale fricii si conflictului, iar in unele versiuni si Eros si Anteros. Admiram aici Marte si Venus uniti de Amor, de Veronese.

Fieraria lui Hefaistos. Hefaistos, zeul fierar, este aruncat de pe Olimp la nastere si ramane diform. Ajuns pe insula Lemnos invata mestesugul fierariei. In schimbul eliberarii mamei lui, Hera, pe care o tine captiva pe un tron capcana, este reprimit pe Olimp si devine faurarul zeilor. Casatorit cu Afrodita, afla ca aceasta il insala cu Ares, prin urmare se razbuna pe cei doi prinzandu-i in flagrant si expunandu-i in fata celorlalti zei. Admiram aici Fieraria lui Vulcan de Diego Velázquez, dar si Tesatoarele, Marte odihnindu-se  si Triumful lui Bahus. Tot aici admiram doua versiuni ale temei Marte si Venus surprinsi de Vulcan, in viziunea lui Joachim Wtewael, respectiv a lui Alexandre Charles Guillemot.

Pygmalion: Pygmalion, un sculptor din Cipru care evita femeile si casatoria, creeaza o statuie perfecta din fildes si se indragosteste de propria lui opera. Rugandu-se Afroditei sa-i ofere o sotie asemenea ei, zeita da viata statuii, care devine Galateea. Cei doi se casatoresc si au o fiica pe nume Paphos. Admiram aici Pygmalion si Galateea de Jean Léon Gérôme.

Triumful lui Dionis. Dionis, este fiul lui Zeus si al muritoarei Semele. Prigonit mereu de Hera, este ascuns si crescut departe, descopera vita-de-vie si ii invata pe oameni sa faca vin. Lovit apoi de nebunie din cauza Herei, este purificat de Rhea si ii pedepseste pe toti cei care refuza sa-l venereze. Dupa ce cucereste Indiile si isi dovedeste puterea, coboara in Infern sa-si salveze mama si o ridica pe Olimp alaturi de el, sub numele de Thyone. Admiram aici Triumful lui Bahus de Michaelina Wautier si Bahus de Michelangelo Merisi, numit si Caravaggio.

Capete si cozi: O privire de ansamblu asupra bestiarului mitologic

Autoarea trece in revista aici numeroasele creaturi care populeaza legendele mitologice si ne ofera explicatii succinte asupra lor. Este vorba despre: Giganti, Hecatonchiri, Ciclopi, Centauri, Satiri, Sileni, Fauni, Sfincsi, Sirene si Nimfe: (Oceanidele, Nereidele, Naiadele, Oreadele, Driadele, Hamadriadele, Menadele).

PARTEA A TREIA: EROI GLORIOSI, DAR INCERCATI DE SOARTA

Sa descoperim unele dintre cele mai impresionante epopei

Eroine si eroi

Eroii ocupa, alaturi de zei, un spatiu important in mitologia greco-romana, ei fiind personajele principale ale epopeilor, in timp ce zeii trec in roluri secundare, ca ajutoare sau obstacole.

Autoarea ne familiarizeaza aici cu eroii marilor capodopere ale lui Homer, Iliada si Odiseea, respectiv ai lui Virgiliu din Eneida, facandu-le scurte prezentari care ne vor ajuta totodata sa intelegem cele trei opere literare. 

Dar nu numai acestia sunt in centrul atentiei in aceasta sectiune. 

Camille Jouneaux ne reaminteste de asemenea legendele referitoare la: Meleagru si Atalanta; Hippomene si Atalanta; Nasterea lui Tezu; Tezeu si Minotaurul;  Ariadna si Tezeu; Perseu si Meduza; Andromeda si Perseu; Perseu versus Fineu; Dedal si Icar; Ariadna si Dionis; Cele douasprezece munci ale lui Hercule (Heracle); Nasterea Caii Lactee; Heracle si Cerber; Omphale si Hercule; Iason; Medeea; Medeea si Lana de aur; Iason si Argonautii; Oedip; Ahile; Iliada si Razboiul troian; Promisiunea facuta lui Thetis; Viclesugul Herei; Moartea lui Laocoon; Razbunarea lui Oreste; Hector; Ulise (Odiseea), Enea, Orfeu, Psyche.

Picturile pe care le veti admira aici apartin lui: Jacob Jordaens (Scoala olandeza, sec. XVII); Guido Reni (Scoala italiana, sec. XVII); Caravaggio (Scoala italiana, sec. XVI); seria de tabouri dedicata lui Perseu de la Southampton City Art Gallery de Edward Burne-Jones (Scoala engleza, sec. XIX); Nicolas Poussin si Jean Lemaire (Scoala franceza, sec. XVII); Angelica Kauffmann (Scoala franceza, sec XVIII); Pieter Bruegel cel Batran (Scoala olandeza, sec XVI); Marc Chagall; Jan Carel van Eyck; Tintoretto (Scoala italiana, sec XVI); Johann Köler (Scoala olandeza, sec. XIX); François Boucher (Scoala franceza, sec. XVIII); Frederick Sandys (Scoala engleza, sec XIX); Gustave Moreau (Scoala franceza, 
sec. XIX); Peter Paul Rubens (Scoala olandeza, sec. XVII); Pompeo Batoni (Soala italiana, sec. XVIII); Jan de Bray (Scoala olandeza, sec. XVII); Lucas Cranach cel Batran (Scoala olandeza, sec. XVI); Sebastiano Ricci (Scoala italiana, sec XVIII); Jean Auguste Dominique Ingres (Scoala franceza, sec. XIX); Louise Elisabeth Vigée Le Brun (Scoala franceza, sec XVIII); El Greco (Scoala spaniola, sec. XVII); William Bouguereau (Scoala franceza, sec XIX); Jean Alfred Marioton (Scoala franceza, sec. XIX); John Roddam Spencer Stanhope (Scoala engleza, sec. XIX); Gustave Boulanger (Scoala franceza, sec. XIX); Simon Vouet (Scoala franceza, sec XVII); Antoine Coypel (Scoala franceza, sec. XVIII).

Pe langa picturi, in aceasta sectiune veti gasi si o serie de detalii referitoare la activitatea acestor pictori, precum si la meritele care le revin pe taramul artei.

Un spatiu special este rezervat aici olarilor greci carora li se datoreaza unele dintre primele reprezentari artistice ale mitologiei. Ceramica lor rafinata, exportata in tot bazinul mediteraneean, dovedeste maiestria artistilor antici. Admirati aici cateva exemplare!

O alta pagina tematica este dedicata celor mai frumoase fresce din Pompeii, dat fiind faptul ca Antichitatea a transmis posteritatii si numeroase opere mitologice bidimensionale (ceramica, mozaic, pictura murala). Dintre acestea, frescele murale descoperite la Pompeii s-au pastrat in stare exceptionala si reprezinta unele dintre cele mai frumoase exemple. O parte dintre ele sunt redate aici.

Capitolul incearca sa elucideze si originea grupului statuar „Laocoon si fiii sai”, ramasa in continuare incerta. Descoperita in 1506 la Roma, statuia este atribuita, dupa Pliniu cel Batran, sculptorilor Agesandru, Polidor si Atenodor din Rodos.

O alta pagina tematica este dedicata triadelor de divinitati care pot fi binefacatoare sau malefice, simbolizand deopotriva destinul, razbunarea, anotimpurile ori frumusetea. Iata doar cateva exemple: Gorgonele, Sirenele, Graiele (batrane care impart un singur ochi si un singur dinte), Eriniile (Furiile) sau Moirele (Parcele) – stapanele destinului, care torc si taie firul vietii.

PARTEA A PATRA: Calatorie in lumea celor osanditi

Infern si cadere

O descindere in Infern… fara garantia intoarcerii

Cum mitologia nu este doar o calatorie inapoi in timp, la originile lumii, ci si o incercare de a intelege existenta pana dincolo de granitele vietii, autoarea continua aceasta incursiune pe taramul lui Hades si al Persefonei, un loc aparte, guvernat de legi proprii, unde sufletele ratacesc si trebuie sa-si accepte soarta. 

Asadar, dupa ce ne prezinta pe scurt legendele lui Prometeu si a Pandorei, autoarea ne poarta intr-o ultima destinatie „cartografiata” de Homer, Virgiliu si Platon. 

Infernul, condus de Hades si Persefona, este o lume aparte, impartita in mai multe regiuni si strabatuta de cinci fluvii. Aici ajung sufletele mortilor si eroii in cautarea gloriei. Styxul marcheaza hotarul si este trecut cu barca lui Caron, Acheronul deschide drumul spre taramul subpamantean, iar afluentii sai aduc pedeapsa si foc. Lethe, fluviul uitarii, le ofera sufletelor sansa de a renaste purificate, uitandu-si trecutul.

Dupa traversarea Styxului, sufletul ajunge in fata celor trei judecatori ai Infernului - Minos, Radamant si Eac - care, datorita intelepciunii si dreptatii lor, decid destinul fiecarui mort.

Dupa judecata, sufletele ajung fie in Campiile Elizee (cei buni), fie in Tartar (cei vinovati), insa lumea subterana este mai complexa decat simpla opozitie bine–rau. Miturile descriu si alte locuri, precum lunca de asfodel, unde ratacesc umbrele mortilor, sau Campiile plangerii, destinate celor rapusi de iubire, aratand diversitatea destinelor din Infern.

Caron este luntrasul Infernului, cel care transporta sufletele mortilor peste Styx sau Acheron. Neinduplecat si irascibil, el primeste doar sufletele inmormantate si platite cu o moneda. Desi in general incoruptibil, uneori este mituit sau fortat sa lase eroii sa treaca, fapt pentru care este pedepsit de Hades.

Dupa ce ne familiarizeaza cu „geografia” Infernului si cu regulile care domnesc aici, autoarea incepe sa ne prezinte pe rand legendele celor care il populeaza: Danaidele; Sisif; Orfeu si Euridice; Psyche (pedepsita de iubitul ei Amor); Echo si Narcis.

Capodoperele care ii infatiseaza sunt semnate de: Pierre Paul Rubens si Frans Snyder (Scoala olandeza, sec. XVII); John William Waterhouse (Scoala engleza, sec. XIX); Pierre Subleyras (Scoala olandeza, sec. XVIII); Titian (Scoala italiana, sec. XVI); Jusepe de Ribera (Scoala spaniola, sec. XVII); Jean-Baptiste Camille Corot (Scoala franceza, sec. XIX); Gustave Moreau (Scoala franceza, sec. XIX); Jacopo Zucchi (Scoala italiana, sec. XVI); Eugène Ernest Hillemacher (Scoala franceza, sec. XIX) si Caravaggio (Scoala italiana, sec. XVII).

La finalul cartii, Camille Jouneaux ne pune la dispozitie o genealogie a divinitatilor lumii grecesti, inspirata din versiunea consemnata de Hesiod in Teogonia. 

„Ulise, Atena si ceilalti” va poate oferi inspiratie zi de zi, pentru ca mitologia a fost si va ramane un izvor de inspiratie pentru omenire. Tocmai de aceea e important sa n-o uitam si sa gasim mereu noi modalitati de a o transmite mai departe. Cartea lui Camille Jouneaux este o astfel de modalitate si o adevarata delectare pentru ochi, minte si suflet. Nu ezitati sa o rasfoiti ori de cate ori veti simti ca uratul cotidian va copleseste. Veti gasi aici suficient frumos cat sa va umpleti sufletul si sa puteti rabda apoi mai usor hadul cotidian…

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

✎scrie o recenzie